Ce s-a întâmplat la Matei Balș

E consecința unui sistem laș,
A mia confirmare că trăim fals,
Doar taifas și-nchis ochii pas cu pas
La probleme despre care știm, de mult.
Se tot repetă, și deja sunt fără tumult,
Reacțiile, asta dacă există REACȚII…
„Nu-i problemă dacă o pățesc alții,
Eu sunt bine, la fel familia și frații…”
Și uite așa nu se taxează vinovații,
Sunt greu de găsit deși se văd cu ochi liberi,
Legea-i șchioapă, ținută-n baston de unii lideri
Consideri că-i mai bine să taci, să nu faci,
Confunzi amorțeala cu comodul, te prefaci,
Ai pistolul ignoranței și apeși pe trăgaci,
Pocnitura astupă realitatea în care te complaci
N-o mai auzi țipând, nu mai auzi durerea,
Îți spui în gând că încă ai puterea
Să fii stăpân pe propriul destin,
Când, de fapt, ești între subzistență și chin.
Cin cin, române! Paharul cu neputință, sus!
În cinstea normalității ce, de demult, a apus!

Gândindu-mă că fiecare suflet pierdut în incidentele de genul ăsta ne arată, de fapt, de câte ori a murit dreptatea și societatea românească,
Cosmin Dominte – să știți că, într-o zi, pistolul ignoranței o să ne întoarcă mâna, forțat, către propria tâmplă.