„Corp. Nu primim decât unul singur. Tocmai de aceea are o asemenea forță. Fie că e mare sau mic, pistruiat sau colorat de soare, negru, cafeniu sau alb, într-o lume a nesfârșirii, propriul corp îți e sfârșitul. E locul în care tu devine eu”.

Îți pică în mână din când în când o carte care își propune să facă socoteala lucrurilor care contează astăzi. Foarte rar se întâmplă să descoperi că situațiile pe care le trăiești sunt aceleași în toate colțurile lumii.

În „Dicționarul refacerii”, John Freeman reușește să te prindă în mecanismele pe baza cărora îți produci furia și dezamăgirea în aceeași măsură în care îți formulezi speranțele. De la Agitație până la Tu și Zigot, vezi cum indignarea controlată prin violență și apatia merg mână în mână și unde mai există spații din care optimismul e mai greu de alungat, unde nici guvernele și nici companiile de tehnologie nu își pot exercita cu totul controlul.