O comparație între Alexandru Ioan Cuza și Abraham Lincoln poate să pară ciudată astăzi. Alexandru Ioan Cuza se năștea acum circa a două secole. Dar a fost contemporan cu Abraham Lincoln, făcătorul Americii moderne. A fost, ca și președintele american, un self-made man – adică s-a făurit singur, fără ajutorul strămoșilor, al trecutului familiei. Ca și Lincoln, Cuza a reconstituit din temelii o țară și a plătit îndrăzneala sa cu moartea lui politică. Lincoln a plătit prețul cu moartea fizică, prin asasinare.

Educația de toate gradele, ocrotirea sănătății, armata și ordinea internă, economia agrară, sistemul fiscal, transporturile, cultura, justiția – toate au fost organizate de el și reorganizate. De la el ne-a rămas expresia „ocaua lui Cuza”, pentru că i-a pedepsit pe negustorii care falsificau unitățile de măsură. Se spune că se și travestea și umbla prin piața publică. La 11 februarie 1866, în urma unui complot, în urma unei înțelegeri tainice, domnul a părăsit tronul, țara, cu o urare remarcabilă – „Să-i dea Dumnezeu să-i meargă țării mai bine fără mine decât cu mine! Să trăiască România!”.

Azi, trupul său odihnește în biserica „Trei Ierarhi” din Iașii săi iubiți. A rămas în istorie ca unul din făuritorii României Moderne pentru că a făcut în șapte ani mai mult decât alții în 70 de ani.