Domn al Moldovei, născut în 1521, adică acum o jumătate de mileniu, contemporan cu Elisabeta I a Angliei, cu Maria Stuart a Scoției și cu războaiele religioase din Franța („Noaptea Sfântului Bartolomeu”).

A fost strănepotul lui Ștefan cel Mare (fiul lui Ștefăniță) și nepotul lui Basarab cel Tânăr, domnul Țării Românești, printr-o spiță armeană. De aceea mai fost poreclit și Armeanul.
Numele de „cel Cumplit” îi vine din cruzimea față de boieri, pe care a voit să-i domine, ca să întărească puterea centrală.
Exilat în tinerețe la Rhodos, a ajuns negustor de pietre scumpe, făcând avere și obținând trecere la Constantinopol.
Se angajează, aliat cu cazacii zaporojeni, în lupte antiotomane, purtate la Jiliște, Râmnicu Sărat, Tighina, Cetatea Albă, unde obține victorii, fapt pentru care unii istorici i-au zis „cel Viteaz”.
Este înfrânt de turci și tătari, prin trădarea unor boieri, la Iezerul Cahului și la Roșcani în 1574, se predă, asigurat de cruțarea oștenilor săi; este, însă, ucis de turci în chinuri groaznice după ce fusese legat de cozile a două cămile, mânate în sensuri opuse.

A domnit în timpuri nestatornice și neașezate, când otomanii își instaurau tot mai ferm dominația lor efectivă asupra Țărilor Române, dar nu s-a lăsat supus și nu a acceptat să închine țara sultanului. Zbaterea lui este până astăzi un exemplu de apărare demnă, cu prețul vieții, a moșiei, a țării.