În acest an se împlinesc 150 de ani de la premiera la Cairo a operei „Aida” (1871), prilejuite de construirea Canalului de Suez și 120 de ani de când autorul acestei capodopere, Giuseppe Verdi, părăsea această lume (1901).

Verdi a fost un copil-minune, la vârsta de patru ani luând lecții de latină și italiană, apoi de muzică. A compus operele „Nabucco”, „Bal mascat”, „Don Carlos”, „Forța destinului”, „Otello”, „Falstaff”, „Rigoletto”, „Traviata”, „Trubadurul” etc., unele modificate azi, în chip absolut rușinos, de adepții „corectitudinii politice”. Din 1861, ia parte la activitatea politică în Italia, numele lui devenind simbolul mișcării de eliberare a nordului Italiei de sub dominația austriacă, sub conducerea dinastiei de Savoia (V.E.R.D.I. = Vittorio Emanuele Re D’ Italia = Victor Emanuel, regele Italiei); este numit senator în parlamentul italian; unele dintre compozițiile sale îndeamnă indirect la unificarea și eliberarea Italiei.

Se spune că Ciprian Porumbescu, plecat în Italia pentru ameliorarea bolii sale, i-a cântat octogenarului compozitor italian, la vioară, „Doina”, iar Verdi, emoționat, i-ar fi replicat: „Ah! Minunată muzică! N-am colindat plaiurile românești, dar cântecul vostru îmi zugrăvește în minte locuri și oameni, bucurii și suferințe”. Verdi nu a murit și nu va muri niciodată, fiindcă muzica sa ne însoțește mereu în curgerea timpului.