• „Nu toate femeile care nasc sunt mame”, transmite un bărbat transgender personalului medical.
  • Kaspar-Williams și-a dat seama că e bărbat în 2011 și a început să facă tranziția în 2014.
  • „Nu există o bucurie mai mare decât să pot spune că sunt un tată care și-a creat propriul copil”, spune el.

„Nu toate femeile care nasc sunt mame”, transmite un bărbat transgender personalului medical. În octombrie 2020, Bennett Kaspar-Williams, în vârstă de 37 de ani, a născut prin cezariană un băiețel sănătos, conceput împreună cu soțul său, Malik. Dar, în procesul de naștere al micuțului Hudson, Kaspar-Williams a fost tulburat de modul greșit în care i s-a adresat personalul spitalului, care a insistat să-l numească „mamă”, conform Smart Radio.

„Nimeni nu poate ști cu adevărat dacă este posibil să aibă copii, până când nu încearcă – a te naște cu un uter nu înseamnă a concepe sau a avea o certitudine”, spune tatăl – care a început tranziția în 2014 – despre experiența sa ca părinte. „De aceea este atât de important să încetăm să mai definim „femeia” în termeni de ”maternitate, pentru că este o falsă presupunere că toate femeile pot deveni mame, că toate mamele își poartă copiii sau că toate persoanele care poartă copii sunt mame.”

Kaspar-Williams și-a dat seama că e bărbat în 2011 și a început să facă tranziția în 2014, un proces care a inclus o intervenție chirurgicală de 5.000 de dolari pe jumătatea superioară a corpului, dar nu și pe cea inferioară.

Recomandări

CE DEVINE LUMEA?
PLANUL ARMATEI GERMANE
ROMÂNII SE TEM DE EȘEC
GATA DE RĂZBOI?
A ATINS O COARDĂ SENSIBILĂ
MANDAT DE ARESTARE

„Nu există o bucurie mai mare”

„A fost cu adevărat eliberator”, spune el despre operația de îndepărtare a sânilor. „Nu aș fi putut anticipa niciodată ce ușurare va fi să nu-i mai am. Era o greutate mare pe umerii mei.”

Procesul de a încerca să conceapă și de a fi însărcinat nu au fost o provocare pentru identitatea lui de gen. De fapt, singura cauză reală de neliniște în legătură cu asta fost modul în care medicii i-au definit genul.

Singurul lucru care m-a făcut să nu mă simt în regulă în legătură cu sarcina mea a fost genul greșit cu care mi s-au adresat în timp ce am primit îngrijiri medicale pentru sarcina mea”, spune el. „Afacerea sarcinii – și da, spun afacere pentru că întreaga instituție de îngrijire a sarcinii din America este centrată pe vânzarea acestui concept de „maternitate” – este atât de împletită cu genul încât a fost greu să scap de genul greșit.”

În ciuda bărbii, a pieptului plat și a marcajului de gen „masculin” de pe documentele sale, „oamenii nu s-au putut abține să nu mă numească „mamă” sau „doamnă”, spune el.

Astăzi, faptul că este atât tată, cât și persoana care a născut copilul reprezintă surse de mândrie.

„Nu există o bucurie mai mare decât să pot spune că sunt un tată care și-a creat propriul copil”, spune el.

„Pentru fiul meu, nu este nimic mai natural și mai normal decât să aibă un tată și un tată. Iar când va fi suficient de mare, va ajunge să știe și că tatăl lui a fost cel care l-a purtat și a avut grijă de el pentru a putea veni pe această lume.”