STUDIU. Dormitul cu lumina aprinsă duce la un risc mai mare de boli de inimă şi diabet

• Dormitul cu lumina aprinsă ar putea ajuta persoanele cu teama de întuneric, dar, în acelaşi timp, ar putea fi legat de un risc crescut de boli de inimă şi diabet, sugerează un nou studiu.
• Lumina este un semnal important prin care ceasul intern al organismului, care guvernează o serie de procese biologice, de la temperatură la eliberarea de hormoni, este sincronizat cu ciclul extern al zilei şi al nopţii.
• Rezultatele sugerează că, deşi nivelurile de melatonină, un hormon care promovează somnul produs de organism, erau similare în ambele grupuri, cel care a petrecut o noapte cu lumina aprinsă avea o rezistenţă mai mare la insulină.

Dormitul cu lumina aprinsă ar putea ajuta persoanele cu teama de întuneric, dar, în acelaşi timp, ar putea fi legat de un risc crescut de boli de inimă şi diabet, sugerează un nou studiu.

Lumina este un semnal important prin care ceasul intern al organismului, care guvernează o serie de procese biologice, de la temperatură la eliberarea de hormoni, este sincronizat cu ciclul extern al zilei şi al nopţii.

Cu toate acestea, o serie de studii au arătat că menţinerea luminilor aprinse pe timp de noapte ar putea fi problematică. Printre acestea, cercetările au sugerat că acest lucru este asociat cu obezitatea la femei şi cu diabetul de tip 2 în rândul persoanelor în vârstă, în timp ce un studiu recent al cercetătorilor din Olanda a sugerat că iluminatul puternic în timpul zilei şi lumina scăzută pe timp de noapte ar putea ajuta persoanele cu prediabet să-şi controleze nivelul de zahăr din sânge, potrivit The Guardian.

Acum, cercetătorii din SUA spun că au descoperit că persoanele expuse la lumina artificială pe timp de noapte prezintă o mai proastă reglare a glicemiei şi a sistemului cardiovascular în comparaţie cu cele care au dormit în întuneric, ceea ce, potrivit acestora, se datorează faptului că organismul este mai alert.

„Am constatat că lumina – chiar şi cantitate modestă – creşte activarea sistemului nervos autonom, ceea ce, conform ipotezei noastre, creşte ritmul cardiac şi scade sensibilitatea la insulină”, a declarat dr. Phyllis Zee, co-autor al studiului de la Şcoala de Medicină Feinberg a Universităţii Northwestern.

Scriind în Proceedings of the National Academy of Sciences, Zee şi colegii săi relatează cum au studiat toleranţa la glucoză şi ritmul cardiac a 20 de persoane pe parcursul a două nopţi, dintre care 10 au petrecut ambele nopţi dormind în lumină slabă, în timp ce celelalte 10 au petrecut o noapte într-o cameră cu lumină slabă, iar noaptea următoare într-o cameră cu iluminare de deasupra capului la aproximativ 100 de lux, ceea ce este aproximativ echivalent cu o zi înnorată.

Rezultatele sugerează că, deşi nivelurile de melatonină, un hormon care promovează somnul produs de organism, erau similare în ambele grupuri, cel care a petrecut o noapte cu lumina aprinsă avea o rezistenţă mai mare la insulină dimineaţa, o frecvenţă cardiacă mai mare şi o variabilitate mai mică a ritmului cardiac.

„Deoarece am studiat doar o singură noapte şi într-un grup sănătos, nu putem spune dacă acestea sunt semnificative din punct de vedere clinic”, a declarat Zee. „Cu toate acestea, schimbarea insulinei ar fi considerată o schimbare semnificativă din punct de vedere fiziologic care se poate traduce în risc de boală”, a adăugat Zee.

Încă se fac cercetări legate de efectele luminii asupra somnului

Profesorul Jonathan Cedernaes de la Universitatea Uppsala din Suedia, care nu a fost implicat în cercetare, a declarat că nu este surprinzător faptul că lumina în timpul somnului ar putea avea astfel de efecte, deşi a avertizat că noul studiu este mic şi că merită confirmat în alte cohorte şi în alte afecţiuni.

Cedernaes a spus că oamenii ar trebui să încerce să aibă un mediu de somn cât mai întunecat posibil, în special pentru cei care lucrează în schimburi.

Profesorul Russell Foster, director al Institutului Sir Jules Thorn pentru somn şi neuroştiinţe circadiene de la Universitatea din Oxford, a declarat, de asemenea, că rezultatele au întărit sfatul conform căruia întunericul în timpul somnului este important.

„Acesta este un studiu foarte interesant şi, deşi cifrele sunt destul de mici şi mecanismele nu sunt pe deplin înţelese, constatările sunt în concordanţă cu observaţiile anterioare conform cărora lumina pe timp de noapte poate creşte vigilenţa fiziologică, reduce somnul profund şi creşte eliberarea de hormoni de stres prin intermediul sistemului nervos simpatic. Împreună, acestea vor acţiona pentru a creşte rezistenţa la insulină”, a spus el.

Foster a adăugat că studiul arată calea pentru studii la scară mai mare, pe mai multe nopţi, adăugând că ar fi, de asemenea, interesant de văzut dacă rezultatele se menţin la persoanele mai în vârstă.

„Ar fi interesant de văzut dacă acesta este un efect acut al unei nopţi de expunere la lumină sau dacă efectele metabolice se acumulează sau scad în timp”, a spus el. „Poate că unii indivizi s-ar putea chiar să se adapteze la expunerea la lumină pe timp de noapte în timp”, a adăugat acesta.