Tot mai mulți artiști ruși condamnă războiul lui Putin și aleg exilul. Fanii lor se împart în tabere, după cum îi consideră eroi sau trădători. Fenomenul nu e nou și a fost inaugurat de un superstar al secolului XX: Marlene Dietrich.

S-a născut la Berlin în 1901. La șase ani, își pierduse tatăl. La 11, războiul i-l răpește și pe cel vitreg. În Berlinul decadent din anii 20, Marlene e dansatoare de cabaret. Regizorul Joseph von Sternberg o descoperă și o transformă în femeia fatală din Îngerul Albastru. Succesul îi duce la Hollywood, unde Marlene joacă, dansează și cântă, devenind un star. Naziștii vor să o ademenească înapoi în Germania cu promisiuni fabuloase, dar ea îi refuză: a crescut pe străzi, printre oameni dubioși. Știe să recunoască derbedeii dintr-o privire. Când izbucnește războiul, cere cetățenia americană și îi ajută pe artiștii refugiați din Europa, donându-și onorariile. Se implică apoi în show-urile pentru combatanți. Vedeta răsfățată devine războinic. O face cu trup și suflet: vinde mai multe obligațiuni de război decât orice star și e prezentă pe front mai des decât generalul Eisenhower. Toți o întreabă de ce o face. Răspunde blând, dar tăios: din decență. Primește Medal of Freedom și Legiunea de Onoare franceză, însă când merge la Berlin, e huiduită. În Israel, este prima artistă lăsată să cânte în germană. Marlene reușește în fiecare epocă, în ciuda multor handicapuri: în anii 30, e o bisexuală exotică, într-o Americă puritană. În anii 40, o nemțoaică în uniforma inamicului. În anii 60-70, rămâne icoana unui glamour depășit, dar etern. Revoluția sexuală nu o surprinde: o devansase demult.

Războiul rece nu o sperie: își alesese deja tabăra. În secolul tuturor îndoielilor, Marlene Dietrich este femeia alegerilor mereu scandaloase, dar întotdeauna curate.
E înger și drac, e demodată și nemuritoare. E unică. E Marlene.