STUDIU Ce face ca un cântec să sune vesel? Depinde de cultura din care faci parte

• Percepția tonurilor majore ca fiind vesele și a tonurilor minore ca fiind triste nu este universală.
• Cercetătorii au interpretat acorduri majore și minore pentru persoane care trăiesc în cinci comunități izolate din Papua Noua Guinee.
• Persoanele care nu au avut contact cu muzica occidentală nu par să aibă aceleași asocieri între tonalitate și sentimentele evocate.
• Percepția muzicală este este un fenomen cultural, nu un fenomen universal, susțin experții.

Cercetătorii australieni afirmă că percepția unui cântec în tonalitate majoră ca fiind veselă și în tonalitate minoră ca fiind tristă nu este universală.

Ce face ca un cântec să pară vesel sau trist? Faptul că a fost compus într-o cheie majoră sau minoră este un factor important. Este o parte din ceea ce distinge veselia piesei Walking on Sunshine de gândăcelile din Ain’t No Sunshine, de exemplu. Dar percepția tonurilor majore ca fiind vesele și a tonurilor minore ca fiind triste nu este universală, potrivit unei cercetări australiene care sugerează că acest efect ar putea rezulta din influența culturii occidentale.

„Suntem cu toții foarte conștienți de faptul că muzica are această capacitate incredibilă de a ne mișca atât fizic, cât și emoțional”, a declarat Dr. Andrew Milne, de la Western Sydney University. „Unul dintre modurile în care compozitorii sau interpreții comunică… este prin utilizarea fie a acordurilor majore și a scărilor majore – care sunt foarte puternic asociate cu crearea unei stări de fericire – fie a scărilor minore și a acordurilor minore – care sunt asociate cu un sentiment mai melancolic”, a spus el. „Știm că oamenii occidentali sunt foarte sensibili la această particularitate muzicală.”

Cercetătorii au vrut să afle ce asocieri emoționale fac oamenii cu acorduri muzicale

Într-un studiu, Milne și colegii săi au investigat dacă fenomenul apare și la persoanele care nu au fost expuse în prealabil la muzica occidentală și la asociațiile sale emoționale tipice. Ei au interpretat acorduri și melodii majore și minore pentru persoane care trăiesc în cinci comunități izolate din Papua Noua Guinee, precum și pentru un grup de muzicieni și nemuzicieni din Sydney.

„Un acord major și un acord minor sunt de fapt foarte asemănătoare. Amândouă au trei note, dar în acordul minor, una dintre aceste note este cu un semiton mai jos” – cel mai mic interval muzical posibil la un pian. Participanții au fost însărcinați să aleagă care dintre cele două progresii de acorduri, sau care dintre cele două melodii, sună mai fericit.

Participanții la studiu au avut niveluri diferite de expunere la muzica occidentală – un grup a avut doar „o experiență sporadică” cu muzica de tip occidental timp de cel puțin șapte ani înainte de studiu.
Doar în acest grup, cercetătorii au constatat că nu a existat nicio asociere între acordurile majore și fericirea percepută. „Este la fel de probabil ca ei să aleagă acordul sau scara minoră ca fiind mai fericită decât cea majoră”, a spus Milne.

„La toate speciile de animale non-umane, găsim de obicei sunete mai înalte legate mai mult de supunere și mulțumire, iar sunete mai joase legate de agresiune și dominanță”

Rezultatele studiului sunt în concordanță cu cercetările efectuate în alte părți ale lumii. Un studiu publicat anul trecut a observat constatări similare în rândul triburilor Khowar și Kalash din Pakistan, cu o expunere minimă la muzica occidentală.
„Începem să obținem dovezi convergente că într-adevăr acesta este un fenomen cultural, nu un fenomen universal”, a spus Milne.

Cercetătorii au emis ipoteza că două mecanisme culturale ar putea explica legătura dintre anumite caracteristici muzicale și fericirea percepută.

Primul este familiaritatea – un fenomen cunoscut în psihologie sub numele de efectul simplei expuneri, în care avem tendința de a avea o preferință pentru lucrurile la care suntem expuși mai frecvent. „În muzica occidentală, deși atât acordurile majore, cât și cele minore sunt destul de comune, acordurile majore sunt totuși mai frecvente decât cele minore”, a spus Milne.

O a doua ipoteză este condiționarea asociativă – faptul că asocierile repetate de evenimente fericite cu muzică în tonalități majore și evenimente sumbre cu tonalități minore au întărit aceste legături emoționale în timp. Să luăm, de exemplu, utilizarea repetată a Corului nupțial al lui Wagner (compus în si bemol major) la nunți, sau Marche Funèbre de Chopin (si bemol minor) la înmormântări.

Dr. Amanda Krause de la Universitatea James Cook, care nu a fost implicată în studiu, a declarat că unul dintre principalele motive pentru care oamenii ascultă muzică este acela de a-și regla stările de spirit și emoțiile.