Adevăratul motiv pentru care evreii își rup hainele după decesul unei persoane dragi

• Confruntarea cu moartea unei persoane dragi este devastatoare.
• Uneori, durerea este atât de profundă încât multe persoane în doliu se confruntă cu insomnie, anxietate, pierderea poftei de mâncare și chiar sentimente de vinovăție.
• Nu există un termen limită pentru cât timp durează durerea, de multe ori, poate părea imposibil pentru cei îndurerați să se împace cu finalitatea unei pierderi și să își refacă viața.

O tradiție evreiască îi ajută pe cei în doliu să-și elibereze durerea și furia reprimată după decesul unei persoane dragi. Confruntarea cu moartea unei persoane dragi este devastatoare. Uneori, durerea este atât de profundă încât multe persoane în doliu se confruntă cu insomnie, anxietate, pierderea poftei de mâncare și chiar sentimente de vinovăție.

În timp ce moartea și durerea sunt experiențe universale, mulți oameni le procesează în mod diferit. Conform Harvard Medical School, practicile religioase și credințele spirituale îi ajută adesea pe oameni să își aline durerea. De exemplu, credința că o persoană se va reuni din nou cu persoana decedată în viața de Apoi îi poate ajuta pe cei în doliu să se simtă conectați cu cei plecați. Mai mult, credința că persoana iubită se află într-un loc mai bun îi poate alina pe cei în doliu.

Multe culturi și religii au tradiții și ritualuri care îi ajută pe cei în doliu să facă față și să găsească alinare. De exemplu, tradiția catolică prevede o slujbă de priveghere (sau priveghi), care are loc de obicei în timpul perioadei de vizită și care le permite celor în doliu să își amintească de persoana decedată și să îi ceară putere Atotputernicului. În mod similar, tradiția evreiască Kriah îi ajută pe cei în doliu să-și elibereze durerea și furia reprimată în preajma înmormântării unei persoane dragi.

Exprimarea durerii ia multe forme. În hinduism, bărbații în doliu își rad de obicei părul de pe cap ca simbol al durerii. Exista un vechi obicei păgân de rupere a părului și a pielii pentru a simboliza pierderea propriei ființe și a propriului sânge. Deoarece ruperea părului și a pielii este interzisă de Tora, cei care poartă doliu evreiesc execută Kriah, care înseamnă rupere în ebraică. Kriah este tradiția de a rupe hainele pentru a-și exprima durerea și furia după un deces. Cei dragi îndurerați își taie hainele în zona inimii. Aceasta reprezintă un canal pentru a elibera potopul de emoții pe care le rețin.

Tradiția îi ajută pe cei îndurerați să își recunoască pierderea, să își exprime furia și să se confrunte în mod deschis cu durerea. Practica semnifică faptul că, odată cu moartea unei persoane dragi, doar legătura fizică se rupe (haina exterioară care reprezintă corpul), legăturile dintre sufletele celor decedați și cei îndurerați, forjate în timpul vieții, rămân. Mai mult, Kriah ajută la oferirea confortului mental celor îndoliați și la eliberarea durerii emoționale printr-un act de distrugere sancționat religios, explică rabinul Maurice Lamm pentru Hadassah Magazine.

Tora consemnează multe cazuri de rupere a hainelor după un deces. De exemplu, când Iacov, al treilea dintre patriarhi și nepotul lui Avraam, a auzit de moartea fiului său Iosif, și-a rupt hainele. De asemenea, David, al treilea rege al Regatului Unit al Israelului, și-a rupt hainele când a aflat de moartea regelui Saul.

Doar rudele apropiate ale defunctului – tată, mamă, frate, soră, frate vitreg, soră vitregă, fiu, fiică și soț/soție – pot efectua Kriah. Practica se face întotdeauna în picioare și se face de obicei înainte de serviciul funerar. Evreii ortodocși își rup, în general, hainele, în timp ce evreii reformați folosesc o panglică pe care un rabin o rupe și o înmânează familiilor pentru a o prinde de haine, potrivit Federației Evreiești din Greater MetroWest NJ.

Persoanele care sunt îndurerate de moartea unui părinte poartă panglica Kriah sau își fac o tăietură pe partea stângă. Toți ceilalți care își exprimă durerea și furia din cauza morții unei rude poartă panglica sau fac o tăietură pe partea dreaptă. În timp ce se face Kriah, familia recită apoi „Binecuvântat este adevăratul judecător”, care se traduce prin: „Binecuvântat ești Tu, D-zeu al nostru, Rege al universului, Adevăratul Judecător … „.

Kriah este o parte integrantă a procesului de doliu evreiesc. Conform legii evreiești, prietenii, familia și rudele celui decedat țin de obicei „shiva”, sau o perioadă de doliu de șapte zile, după înmormântare, pentru a împărtăși durerea celorlalți și a căuta alinare. În timpul shiva, cei îndurerați trebuie să poarte o piesă de îmbrăcăminte sau o panglica ruptă, să stea pe scaune joase, să evite pantofii de piele și să nu-și spele hainele. Unii îndoliați poartă în mod tradițional panglica Kriah în timpul „shloshim”, sau perioada de doliu de 30 de zile după înmormântare (cu excepția zilei de Șabat sau a sărbătorilor evreiești), pentru a-și arăta durerea. Deoarece shloshim este mai puțin intensă decât shiva, cei îndurerați pot merge la serviciu, dar trebuie să evite dansul, petrecerile și festivitățile. Dacă persoana decedată este un părinte, cei îndurerați respectă „avelut”, sau perioada de doliu de 11 luni care urmează după sheloshim.

Fie că jelesc timp de șapte zile, 30 de zile sau un an întreg, Kriah arată lumii că cei îndurerați sunt încă în stare de doliu. Ruperea hainelor sau a unei panglici poate fi o expresie tangibilă a furiei și tristeții, fiind în același timp și o modalitate sensibilă de a-i mângâia pe cei în doliu în durerea lor.