Unele actrițe devin vedete fiindcă sunt foarte frumoase. Altele, pentru că au avut parte de un rol sau regizor extraordinar. Mai sunt însă și cele pe care publicul le iubește fiindcă își fac meseria cu sinceritate și modestie: un exemplu grăitor este Annie Girardot.

Termină în 1954 studiile de teatru ca șef de promoție și e angajată la Comedia Franceză. Cocteau o admiră iar Visconti îi oferă un rol alături de Jean Marais. Debutează și în film, însă, pentru regizorii tradiționali, nu e frumoasă ca Brigitte Bardot. Nu îi inspiră nici pe tinerii Noului Val, fascinați de magnetismul unei Anna Karina. Annie nu se dă însă bătută. Joacă în comedii, aducând umanitate, umor și noblețe fiecărui rol, oricât de mic. „Nu știu ce ăla glamour, eu am jucat avocate, polițiste, chirurgi sau șoferi de taxi. Publicul nu a venit să vadă vampe superbe, ci femei obșnuite.” Spectatorii se recunosc însă în adevărul interpretării și se îndrăgostesc pe viață de Annie Girardot. Devine starul francez al anilor 70, numele ei pe afiș fiind sinonim cu succesul de box-office. Atât în comedii cât și în drame, joacă întotdeauna femei active și puternice, care plac feministelor… dar și bărbaților. Vocea ei aspră de fumătoare transformă orice replică în aforism. Te poate lipi de perete cu o singură privire, dar când zâmbește, devine mama, sora sau soția fiecăruia. Are un râs sonor și sarcastic, din care rămâi însă convins că orice greutate poate fi depășită. Și Annie le va depăși. Când succesul pe ecran se îndepărtează, îl regăsește pe scenă iar rolurile la televiziune îi aduc o nouă generație de fani.

Industria a recompensat-o cu două premii César și două Molière. Dar publicul? E singura actriță din Franța cu 44 filme cu peste un milion de spectatori! Rolurile ei nu s-au prăfuit, fiindcă adevărul nu îmbătrânește. El face ca Annie Girardot să rămână un star în orice epocă.