Cum s-a produs megatsunami-ul de pe Marte, similar cu cel care a distrus dinozaurii de pe Pământ

• Multe teorii și studii se concentrează pe investigarea a ceea ce s-a întâmplat odată cu dispariția dinozaurilor de pe Pământ, ceva legat de un megatsunami.
• Cercetări anterioare au propus că impactul unui asteroid sau al unei comete asupra unui ocean din câmpiile joase din nordul planetei Marte ar fi putut provoca un megatsunami în urmă cu 3,4 miliarde de ani.
• Cercetătorii au analizat hărți ale suprafeței lui Marte, create prin combinarea imaginilor din misiunile anterioare de pe planetă.

Multe teorii și studii se concentrează pe investigarea a ceea ce s-a întâmplat odată cu dispariția dinozaurilor de pe Pământ, ceva legat de un megatsunami care a avut loc între timp într-un mod similar pe planeta roșie. De fapt, un megatsunami marțian ar fi putut fi cauzat de o coliziune cu un asteroid similară cu impactul de la Chicxulub, care a contribuit la dispariția în masă a tuturor dinozaurilor neavioși de pe Pământ în urmă cu 66 de milioane de ani, într-o regiune oceanică de mică adâncime, potrivit unui studiu publicat în revista Scientific Reports.

Megatsunami-ul de pe Marte

Cercetări anterioare au propus că impactul unui asteroid sau al unei comete asupra unui ocean din câmpiile joase din nordul planetei Marte ar fi putut provoca un megatsunami în urmă cu aproximativ 3,4 miliarde de ani. Cu toate acestea, înainte de acest studiu, locația craterului de impact rezultat nu era clară. Alexis Rodriguez și colegii săi de la Planetary Science Institute din Tucson, SUA, au analizat hărți ale suprafeței lui Marte, create prin combinarea imaginilor din misiunile anterioare de pe planetă, și au identificat un crater de impact care ar fi putut provoca megatsunami-ul.

Craterul, pe care l-au numit Pohl, are un diametru de 110 kilometri și este situat într-o zonă a câmpiilor joase din nord care, potrivit unor studii anterioare, ar fi putut fi acoperită de un ocean, într-o regiune aflată la aproximativ 120 de metri sub nivelul propus al mării. Autorii sugerează că Pohl s-ar fi format în urmă cu aproximativ 3,4 miliarde de ani, pe baza poziției sale deasupra și dedesubtul rocilor datate anterior în acea perioadă.

Autorii au simulat coliziuni de asteroizi și comete cu această regiune pentru a testa ce fel de impact ar fi putut crea Pohl și dacă acesta ar fi putut declanșa un megatsunami. Ei au descoperit că simulările care au format cratere cu dimensiuni asemănătoare cu cele ale lui Pohl au fost cauzate de un asteroid de nouă kilometri care a întâmpinat o rezistență puternică în sol, eliberând 13 milioane de megatone de energie TNT, sau de un asteroid de trei kilometri care a întâmpinat o rezistență slabă în sol, eliberând 0,5 milioane de megatone de energie TNT.

Cantitatea de energie eliberată de Tsar Bomba, cea mai puternică bombă nucleară testată vreodată, a fost de aproximativ 57 de megatone de energie TNT. Ambele impacturi simulate au format cratere cu diametrul de 110 kilometri și au generat megatsunamisuri care au ajuns până la 1.500 de kilometri de la centrul locului de impact. Analiza megatsunami-ului provocat de impactul cu asteroidul de trei kilometri a indicat că acest tsunami ar fi putut avea o înălțime de până la aproximativ 250 de metri pe uscat.

Autorii sugerează că consecințele impactului Pohl propus ar fi putut avea similitudini cu impactul Chicxulub de pe Pământ, care, conform cercetărilor anterioare, a avut loc într-o regiune aflată la 200 de metri sub nivelul mării, a generat un crater cu un diametru temporar de 100 de kilometri și a provocat un megatsunami de 200 de metri înălțime pe uscat.