Pop up. Ștefăniță Vodă

Acum 500 de ani, în 1522, nepotul lui Ștefan cel Mare, anume Ștefăniță ori Ștefan cel Tânăr (1517-1527), care urcase pe tron fiind minor, preia frâiele domniei de la Sfatul Domnesc condus de hatmanul Luca Arbore, pe care-l și ucide în anul următor. În anii care au urmat, a condus țara ca un tiran, căsăpind boierimea mare.

• „Acestu Ștefan vodă întru tot simăna cu firea moșu-său, lui Ștefan vodă cel Bun (Ștefan cel Mare), că la războaie îi mergea cu noroc, că tot izbândiia și lucrul său îl știia purta, măcară că era tânăr de zile, amintrilea era om mânios și pre lesne vărsa sânge”.
• A încheiat alianță cu polonii contra turcilor: „Căci dacă astăzi Dumnezeu va pedepsi țara noastră, Moldova, să nu vă îndoiți Măria Voastră că mâne are să vină rândul și pentru alte țări creștine” (fragment dintr-o scrisoare a lui Luca Arbore către regele Poloniei).
• S-a ridicat contra regelui polon, pentru că adăpostea în Polonia boieri moldoveni trădători; ca urmare, regele a refuzat căsătoria domnului român cu fiica sa.
• A fost în conflict și domnul Valahiei, Radu de la Afumați, pentru căsătoria acestui cu fiica lui Neagoe Basarab, dorită de el.
• A fost înmormântat la Mănăstirea Putna.

Imortalizat de Barbu Delavrancea și George Coșbuc în literatură, Ștefan cel Tânăr – înciuda domniei zbuciumate și a temperamentului nestăpânit, a dus mai departe mesajul inaugurat de bunicul său, anume că Moldova este o „poartă a Creștinătății”.