Născut în urmă cu 150 de ani și mort în urmă cu șapte decenii, Iuliu Maniu a fost luptător pentru eliberarea românilor din Transilvania și pentru unirea acesteia cu România, iar apoi prim ministru al României, victimă a terorii comuniste.

Ca membru al Partidului Național român, a ajuns deputat în parlamentul de la Budapesta și a apărat interesele românilor
S-a aflat între organizatorii Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918 și a ajuns conducător al guvernului provizoriu al Transilvaniei
După Marea Unire, a fost lider al Partidului Național Țărănesc și a intrat în contradicție cu mulți politicieni din Vechiul Regat
S-a opus guvernării autoritare a Regelui Carol al II-lea și a refuzat colaborarea cu regimul lui Ion Antonescu, el militând mereu pentru alianța României cu Anglia și Franța
A luptat contra preluării puterii de către comuniști, a câștigat alegerile din 1946, dar a fost arestat pentru „înaltă trădare” și condamnat la închisoare pe viață. A murit în 1953, în închisoarea de la Sighet.
Iuliu Maniu se înscrie între eroii naționali ai României. Ca ofițer în armata austro-ungară, a beneficiat de încrederea subordonaților și superiorilor, iar în 1918, când Viena era supusă jafului și distrugerilor provocate de miile de ostași, unii bolşevizaţi, de toate naționalitățile, Maniu și românii săi au reintrodus ordinea și disciplina în fosta capitală imperială. Acesta a fost testamentul său anticomunist și democratic lăsat urmașilor.