Nu sunt pantofi, sunt weejuns!

Extrem de confortabili, se încalță ușor, nu au șireturi și cândva, au fost un element statement în rândul studenților din prestigioasa Ivy League din SUA.
Spre deosebire de alte încălțări, pantofii loafer au o istorie destul de confuză. Însă, un lucru este cert, acest tip de încălțăminte a făcut parte din echipamentul pescarilor norvegieni. Bass Weejun a fost cel care a pus bazele unui model rudimentar de pantofi fără șireturi. În anii 1930, călătorii care au ajuns în Norvegia, au observat design-ul confortabil al pantofilor, astfel modelul a început să fie popular și în alte țări.
Odată cu cererea din ce în ce mai mare de loafers, modelul original are parte de un upgrade. Cea mai semnificativă noutate constă în banda de piele de pe partea frontală a pantofului, care creează un mic slot, ca un semi-buzunar. Noul model, lansat cu numele de Weejuns, a ajuns să fie extrem de popular în SUA, în special în rândul tinerilor studenți de la Universitatea Ivy. Se spune că aceștia obișnuiau să ascundă o monedă în curelușa transversală a pantofului, cu scopul de a aduce noroc. Astfel, pantoful a fost numit neoficial Penny Loafer. O altă versiune a istoriei numelui Penny Loafer este că în anii 1930 2 cenți au fost suficienți pentru a face un apel de urgență. Prin urmare, în fiecare pantof a fost ascuns câte un cent.
În anii ’50, Arthur Tarlow Senior a lansat primele modele de Tassel Loafers, adică pantofii cu franjuri și au devenit instantaneu un succes. La sfârșitul anilor ’60, brand-ul Gucci a introdus lumii fashion un model diferit de loafers. Acesta era accesorizat cu un element metalic auriu care amintește de o zăbală, partea căpăstrului care se introduce în gura calului pentru a-l ghida. Și de aici, Gucci a preluat frâiele și a devenit cel mai reprezentativ vector al acestui tip de pantof. Un model iconic pentru prestigioasa marcă italiană, cât și pentru industria fashion.