Îl folosești în fiecare zi, de când te trezești și faci revista presei, până seara când te pui în fața lui cu un controller în mănă – vorbesc despre calculatorul. Dar te-ai întrebat vreodată cum a început totul?

Primul concept care a fost considerat calculator a fost o mașină de calcul mecanică făcută de un matematician englez în 1822. A fost revoluționară pentru că putea să facă calcule cu mai multe seturi de numere și iți printa rezultatele pe foaie, pentru că nu avea un monitor pe care să vezi exact ce se întâmplă. Cinsprezece ani mai tărziu, matematicianul nostru englez a mai venit cu un concept – un calculator de uz general. Upgrade-ul putea să facă mai multe lucruri în același timp, nu doar un singur calcul matematic.
Ce i-a scapăt matematicianului a fost o unitate de stocare, dacă uitai să “dai print” și iți stigeai calculatorul toată munca ta dispărea fară urmă. Aici au intervenit americanii, dar la câteva decenii după. În 1890, pentru că nu mai puteau face față recensământului de la ei, au inventat un sistem de stocare din… carton. Hard-disk-urile primitive erau făcute din cartele de carton perforate, inspirate de la cartele folosite în războaiele de țesut.
Întâlnirea dintre calculatoare și digital a avut loc în 1942, când un american a creat la Iowa un concept care făcea calcule digitale cu ajutorul unor tuburi vidate – l-a numit ABC, Atanasoff–Berry Computer, dar nu a avut mare succes. Prima varinată fuctională a fost făcută la Universitatea din Pennsylvania, în 1956 și se numea ENIAC. Calculatorul era mai mult o „fabrică de calcule” decât un simplu dispozitiv, avea 50 de tone, 18.000 de tuburi vidate și ocupa 1.800 de metri pătrați.

Dar ăsta era doar începutul – zeci de ani la rând calculatoarele au devenit tot mai mici și tot mai puternice până am ajuns la ce avem astăzi. Telefonul din buzunarul tău procesează de 100.000 de ori mai rapid decât o făceau calculatoarele cu care NASA a ajuns pe luna.