Ion Cristoiu: Ajutor militar gazetăresc

• Ion Cristoiu: Liderii statelor care vor invada Cehoslovacia s-au strîns în capitala URSS, pentru a pune la punct ultimele măsuri. Deşi se afirmă c-a fost o reuniune formală, în fapt Kremlinul hotărînd totul, realitatea e alta.
• Ion Cristoiu: Peste puţin timp, mai precis în noaptea de 20 spre 21 august 1968, trupele a cinci ţări membre ale Tratatului de la Varşovia au năvălit în Cehoslovacia. Presa din aceste ţări a numit acţiunea militară „ajutor frăţesc”.
• Ion Cristoiu: La şedinţa ultrasecretă (participanţii insistă ca doar ei să ştie, invazia fiindu-le ascunsă celorlalţi membri ai conducerii), s-a hotărît nu numai ajutor militar, dar şi gazetăresc. Iniţiativa porneşte de la Gomulka, liderul polonez.

18 august 1968. Moscova. Liderii statelor care vor invada Cehoslovacia s-au strîns în capitala URSS, pentru a pune la punct ultimele măsuri. Deşi se afirmă c-a fost o reuniune formală, în fapt Kremlinul hotărînd totul, realitatea e alta. Aşa cum dovedeşte Stenograma, cel puţin la amănunte, fraţii mai mici din Est şi-au spus şi ei cuvîntul, ascultaţi atent de Fratele cel Mare. Peste puţin timp, mai precis în noaptea de 20 spre 21 august 1968, trupele a cinci ţări membre ale Tratatului de la Varşovia au năvălit în Cehoslovacia.

Presa din aceste ţări a numit acţiunea militară „ajutor frăţesc”.

La şedinţa ultrasecretă (participanţii insistă ca doar ei să ştie, invazia fiindu-le ascunsă celorlalţi membri ai conducerii), s-a hotărît nu numai ajutor militar, dar şi gazetăresc. Iniţiativa porneşte de la Gomulka. Liderul polonez fusese adus în 1956 la conducerea ţării ca întruchipare a liberalismului. După un deceniu şi ceva de şefie, ajunge să se manifeste ca dogmatic desăvîrşit. Spre finele reuniunii, cînd mai tot ce era de spus fusese spus, Gomulka ridică problema presei de după invazie. N-are încredere în jurnaliştii de la Praga:

„Gomulka: Nu mă îndoiesc că peste cîteva zile majoritatea populaţiei şi ziariştilor se vor alătura, dar în primele zile, printre ziarişti pot apărea asemenea situaţii ca unii dintre ei să se situeze de partea contrarevoluţiei. În primele zile ar trebui să apară în ziarele cehoslovace articole bune, care să sublinieze toate greşelile şi neajunsurile pe care le-a făcut noua conducere, pentru ca numai aşa să putem justifica pasul întreprins. Poate ar fi bine să pregătim acum cîteva proiecte de articole, să le predăm tovarăşilor cehi sub forma unui material de lucru, iar ziariştii mai neexperimentaţi să le poată utiliza pentru articolele lor. Are o importanţă foarte mare. E necesar ca imediat, în primele zile, în ziarele cehe să apară articole bune”.

Brejnev, care stă în capul mesei, e de acord. Ajutorul militar frăţesc va fi dublat de un ajutor militar gazetăresc:

„Brejnev: Cred că această observaţie a tov. Gomulka este corectă. Tovarăşii polonezi pot scrie articole şi le pot preda, la fel şi tovarăşii unguri, bulgari şi nemţi. Aşadar, acceptăm acest angajament: să pregătim articole şi să predăm acest material tovarăşilor cehi”.

Gomulka plusează. Vrea să-i facă ziarişti şi pe ştabii comunişti:

„Gomulka: Poate chiar unii membri ai Birourilor noastre Politice să scrie articole pentru ziarele ceheşti”.

Liderul de la Kremlin are mai mult bun simţ. Cel puţin aşa se întrevede din replica lui:

„Brejnev: Şi asta se poate. Noi trimitem acolo ziarişti”.

Polonezul sesizează nuanţa din apăsarea pe „noi trimitem acolo ziarişti”. Adică nu mai e nevoie de condeiele Birourilor Politice, ştiu ei, ziariştii, cum să-şi facă treaba. Ca să nu pice de fazan, el simte nevoia să se explice:

„Gomulka: Vorbim despre faptul că trebuie acordat ajutor de orice fel, ziariştii noştri vor fi acolo pentru ca şi acest tip de ajutor să fie acordat”.

Schimb de înţepături? Nu-i exclus. Ne-ar dovedi-o într-un fel o nouă intervenţie a lui Brejnev. Nu fără o anume ironie ascunsă, el ţine să le reamintească fraţilor mai mici din lagăr că tovarăşii cehi, care urmează să fie invadaţi, nu de articole de gazetă au nevoie:

„Brejnev: Trebuie, tovarăşi să luăm în consideraţie faptul că trebuie să sprijinim noua conducere (dacă totul va decurge normal) – nu numai politic, nu numai cu articole, dar şi economic. Cum, această problemă nu o rezolvăm acum. Ca urmare a luptelor, pot exista şi pierderi, pagube produse caselor şi cartierelor. Va fi necesar să livrăm lemne, ciment şi altele pentru repararea lor”.

La Moscova se discută nu numai despre tancuri, dar şi despre ziarişti în cadrul „ajutorului militar frăţesc”.

Să mai spună cineva că în comunism presei nu i se acorda atenţia cuvenită!

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro