• Ion Cristoiu: În ultimul deceniu al comunismului românesc, Ăsta era Nicolae Ceauşescu. Fireşte, pronunţat în aşa fel încît interlocutorul să perceapă rapid ostilitatea faţă de cel desemnat prin Ăsta. Deşi auzea doar atît Ăsta, interlocutorul înţelegea imediat despre cine-i vorba. Despre Nicolae Ceauşescu!
• Ion Cristoiu: După decembrie 1989, chiar dacă fără încărcătura de ură din cazul Nicolae Ceauşescu, Ăsta a apărut şi în cazul unor politicieni cărora li s-au atribuit tot ce se întîmpla în România la un moment dat. Ăsta a fost pe rînd Ion Iliescu, Emil Constantinescu (mai puţin), Adrian Năstase şi Traian Băsescu.
• Ion Cristoiu: Cum se explică repetarea fenomenului în democraţie? Prin uriaşa greşeală a unui politician de a-şi asuma în chip exagerat ipostaza de Atoatefăcători în ţară. O greşeală comisă de toţi premierii şi preşedinţii postdecembrişti. Şi dintr-un singur motiv: Obsesia de a fi şi ei un fel de Ceauşescu al prezentului.

Semn rău pentru Ponta: E deja Ăsta! Sub acest titlu postam pe pagina mea de Facebook, vineri, 24 ianuarie 2013, ora 21, următorul text:

„Complexul comercial Focşani. Pe aleea ca de şantier, împing un cărucior plin cu provizii. Mi-am programat să mă întorc duminică în Bucureşti. Cum însă Guvernul m-a speriat că nu voi mai putea ieşi din casă, mi-am făcut provizii pentru o săptămînă. Acum, pitit în înjghebarea de lemn care e biroul meu de iarnă din Găgeşti Deal, mă uit disperat pe fereastră. Nici fulg de zăpadă! Ce mă fac eu cu atîtea provizii?

Nu de asta m-am apucat eu să scriu, ci de altceva, întîmplat pe aleea Complexului.

Mă opreşte un domn. Nu ne cunoaştem, dar, în calitatea mea de maimuţă care apare la televizor şi nu pe cracă, trebuie să fac frumos.

— Cînd scăpăm de Ăsta, domnule Cristoiu? Cînd îl văd, îmi vine să sparg televizorul! zice Opritorul meu.

De ceva timp, mai precis de cînd a lăsat impresia că pensiile şi salariile au fost tăiate c-aşa au vrut muşchii lui, prin Ăsta e desemnat Traian Băsescu.

— Nu-i nimic, răspund eu, anul ăsta scăpăm de el, c-avem alegeri.

— Cum anul ăsta? Poate în 2016.

Îmi cade fisa.

Prin Ăsta, domnul îl desemna pe Victor Ponta!“

Dat fiind specificul facebook, întîmplarea e abordată într-un stil umoristic, iar textul poate trece drept un crîmpei de proză.

Ceea ce sugerează însă rîndurile prin intermediul prozei, merită afirmate făţiş, şi, mai ales, argumentate cînd vine vorba de un comentariu politic.

Nu e prima oară în viaţa mea de gazetar disponibil reacţiilor şi părerilor întîlnite în cale absolut întîmplător cînd iau cunoştinţă de formula Ăsta!

În sine, ea nu spune mare lucru.

Semnificaţiile sale profunde nu pot fi dezgropate fără o raportare la realităţile româneşti dinainte de 1989.

În ultimul deceniu al comunismului românesc, Ăsta era Nicolae Ceauşescu.

Fireşte, pronunţat în aşa fel încît interlocutorul să perceapă rapid ostilitatea faţă de cel desemnat prin Ăsta.

Deşi auzea doar atît Ăsta, interlocutorul înţelegea imediat despre cine-i vorba.

Despre Nicolae Ceauşescu!

Şi nu atît pentru că Ăsta era rostit cu ostilitate, cît mai ales pentru că singurul om din România numit Ăsta era Nicolae Ceauşescu.

De ce?

Pentru că Nicolae Ceauşescu reuşise, prin asumarea ipostazei de Conducător, situaţia de a fi omul despre care se discuta cel mai mult în România.

După decembrie 1989, chiar dacă fără încărcătura de ură din cazul Nicolae Ceauşescu, Ăsta a apărut şi în cazul unor politicieni cărora li s-au atribuit tot ce se întîmpla în România la un moment dat.

Ăsta a fost pe rînd Ion Iliescu, Emil Constantinescu (mai puţin), Adrian Năstase şi Traian Băsescu.

Din cîte se vede, de Ăsta, au beneficiat de la Popor român cu deosebire preşedinţii.

Deşi între 2000 şi 2004, preşedinte a fost Ion Iliescu, Ăsta! i s-a spus premierului Adrian Năstase.

Ăsta! desemnează astfel o personalitate pe seama căreia se pun mai mult sau mai puţin îndreptăţit toate lucrurile rele sau bune din România de la un moment dat.

Şi cum, pentru români contează doar faptele rele, Ăsta! desemnează un politician căruia i se pun în cîrcă toate faptele rele de la un moment dat.

În cazul lui Nicolae Ceauşescu, o asemenea percepţie era perfect justificată.

Atît realităţile social-politice, cît şi cultul personalităţii defineau pe Nicolae Ceauşescu drept cel răspunzător de toate relele din ţară.

Cum se explică repetarea fenomenului în democraţie?

Prin uriaşa greşeală a unui politician de a-şi asuma în chip exagerat ipostaza de Atoatefăcători în ţară.

O greşeală comisă de toţi premierii şi preşedinţii postdecembrişti.

Şi dintr-un singur motiv:

Obsesia de a fi şi ei un fel de Ceauşescu al prezentului.

Mai toate deciziile par a fi luate de el şi nu de Coaliţie, de Guvern.

Marcel Ciolacu şi-a asumat în ultima vreme postura de Conducător deplin al României, unind prerogativele de premier cu cele de preşedinte.

Va deveni şi el un Ăsta?

*

Scriam pe 16 septembrie 2014

Pentru cine a fost născocită afacerea cu manualele digitale?

Elevii de clasa întîi şi de clasa a doua au început şcoala fără manuale. Ce înseamnă pentru un copil prima zi de şcoală din viaţă – nu cred că mai e nevoie să subliniez. Nici ce înseamnă ca în acest moment unic din viaţă să nu găsească manualele noi pe bancă – nu trebuie să mai spun ceva. Pentru a abate atenţia de la unul dintre cele mai grave evenimente postdecembriste, dovedind încă o dată că sub conducerea lui Victor Ponta PSD şi-a pierdut îndemînarea de a administra ţara, rămînînd în schimb cu îndemînarea de a o jefui, Victor Ponta a bătut cîmpii despre Revoluţia produsă în învăţămînt de manualele digitale de la clasa întîi şi clasa a doua. Presa noastră de fătuce şi guguştiuci a muşcat din nou momeala aruncată de şmecherul Victor Ponta, imbatabil la trucuri de bîlci. Preocupat cum sunt de mersul la documente, am vrut să văd despre ce-i vorba în propoziţia cu manualele digitale. Documentul care ne spune totul despre ele e acesta: „CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE Nr. 294/07.III.2014 A P R O B, M I N I S T R U, Remus PRICOPIE S P E C I F I C A Ţ I I T E H N I C E pentru editarea manualelor şcolare destinate claselor I şi a II-a”. Citez din el fragmentele lămuritoare: „Începând cu anul şcolar 2014/2015, Ministerul Educaţiei Naţionale va asigura elevilor claselor I şi a II-a următoarele manuale noi: – Comunicare în limba română; – Comunicare în limba maternă; – Matematică şi explorarea mediului; – Limba modernă; – Religie. Elevii vor primi manualele în două formate, un format imprimat şi un format digital. Manualul digital cuprinde integral conţinutul manualului tipărit, având în plus (sau în locul ilustraţiilor de pe hârtie) elemente specifice precum: exerciţii interactive, jocuri educaţionale, animaţii, filme şi simulări care, prin utilizare, aduc un plus de profit cognitiv. Manualele sunt utilizate în procesul de predare-învăţare-evaluare atât individual, cât şi în activităţi de grup. Manualele digitale vor comunica cu platforma www.manuale.edu.ro, care asigură acces liber. Din acest motiv, este necesară asigurarea accesării în condiţii optime a manualelor digitale de către potenţialii utilizatori. Manualele digitale vor fi accesate prin autentificare, în baza unor credenţiale. Utilizatorii vor fi împărţiţi pe roluri şi vor avea drepturi diferite: elev, profesor sau părinte.” Din cîte ştiţi, eu sunt din Găgeşti Deal, judeţul Vrancea. Copii de clasa întîi s-au dus la şcoală luni, 15 septembrie 2014. N-au găsit pe bănci manualele în forma imprimată. N-ar fi găsit nici pe platforma www.manuale.edu.ro manualele în forma digitală. Dacă accesezi site-ul respectiv, vei descoperi anunţul că e în construcţie. Să zicem însă că peste o lună, două manualele vor fi gata în forma tipărită şi în forma digitală. Elevul din Găgeşti Deal află de la învăţătoare că pe lîngă manualul tipărit există şi un manual digital, formidabil. Curios, copilul din Găgeşti Deal întreabă cum poate face rost de aşa ceva, la care are dreptul prin lege. Dacă ar fi să credem documentului emis de Minister, pentru a se bucura de manualul digital, lăudat de Victor Ponta, cel pe care îl va alege taică-său la Preşedinţie, pentru că Găgeşti Deal e PSD-ist încă de vremea intrării Armatei Roşii în sat, elevul trebuie să aibă:

1. Un calculator sau un laptop sau o tabletă;
2. Calculatorul trebuie să aibă conexiune la internet;
3. Laptopul trebuie să aibă conexiune la internet prin Wi-Fi;
4. Tableta trebuie să aibă conexiune la internet prin Wi Fi (ceea ce înseamnă router) sau prin cartelă 3G;
5. În Găgeşti Deal trebuie să fie internet tot timpul;
6. În Găgeşti Deal trebuie să funcţioneze cartela 3G.

Admiţînd că părinţii copiilor din Găeşti Deal au făcut suficiente afaceri ilegale cu statul pentru a putea oferi copiilor lor tehnologia mai sus amintită şi presupunînd că n-au fost încă arestaţi de DNA, pentru ca elevul să se bucure de măreaţa realizare a Guvernului Ponta, trebuie:

1. Să nu plouă. Cînd plouă, şi după, se întrerupe internetul;
2. Copilul să dea o fugă cu tableta în mînă pînă-n Găgeşti Vale, deoarece în Găgeşti Deal nu bate semnalul 3G.

Într-o ţară în care multe şcoli n-au apă curentă, iar wc-urile sunt în curte, aşa zisele manuale digitale sunt o glumă. Cînd apare cîte o iniţiativă de acest gen a Guvernului, de 24 de ani mă întreb cui i-a fost dedicată. Din acest punct de vedere, afacerea cu manualele digitale nu-i o glumă. E un lucru serios. Ca toate miş-maşurile Famigliei Ponta!

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro

Citește și

• LIVE UPDATE. Război în Israel, ziua 346. ONU: Prima fază a campaniei de vaccinare împotriva poliomielitei se încheie
• Ryan Routh, suspectul din spatele celei de-a doua tentative de asasinat asupra lui Trump, i-a acordat un interviu lui Remus Cernea în 2022. Videoclipul s-a viralizat în SUA
• LIVE UPDATE. Război în Ucraina, ziua 936. Președintele Iranului va participa la summit-ul BRICS din Rusia