În orice stat, între simbolurile naționale – imnul, drapelul, stema – Ziua Națională are un loc aparte. La noi, această sărbătoare a fost stabilită după căderea comunismului și marchează unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România.

În esență însă, data de 1 Decembrie semnifică finalul procesului de constituire a statului național unitar în întreg anul 1918, când se mai uniseră cu România, în martie Basarabia și în noiembrie Bucovina. Data este una simbolică și arată împlinirea deciziilor democratice, luate prin forurile reprezentative de la Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia.

Astfel, programul de țară asumat de oamenii de stat români la Revoluția de la 1848-1849 și desfășurat în etape, la 1859, 1877-1878 și 1918, fusese adus la îndeplinire prin înfăptuirea de către națiune a statului național, adică a principalei instituții menite s-o organizeze, s-o adăpostească și s-o protejeze. Justețea acestor decizii de unire luate de români la 1918 a fost recunoscută în anii 1919-1920, prin tratatele de pace încheiate de țările Antantei cu fiecare țară învinsă, la Paris, Saint-Germain, Neully, Trianon și Sevres.

Recomandări

PARDITELE FAC ACORD DE GUVERNARE
IOHANNIS DECLASIFICĂ CSAT
ZELE CERE APĂRARE
RAFIILA CAUTĂ SOLUȚII
CAMPIONI LA SHOPPING
CE RISCĂ PREȘEDINTELE COREEAN?

Cu precădere, tratatele cu Germania, cu Austria, cu Bulgaria și cu Ungaria au recunoscut frontierele Regatului României cu toate provinciile românești integrate. Românii au avut mai multe zile naționale în istoria lor, precum 10 mai sau 23 august, dar ziua desăvârșirii unității lor naționale rămâne o dată de referință, fără să minimalizeze importanța celorlalte.