• Iranul se află într-o alegere crucială între intensificarea represiunii și dezvoltarea armelor nucleare sau reforme interne.
• Tensiunile externe și crizele interne pun regimul sub presiune.
• Viitorul regimului iranian depinde de alegerea sa, având impact global.

În fața unei istorii tumultoase și a unui prezent tot mai fragil, Iranul se află într-un moment critic al evoluției sale politice și geopolitice. Regimul de la Teheran, condus de Ayatollahul Ali Khamenei și clerul său, este pus în fața unei alegeri esențiale: continuarea represiunii interne și dezvoltarea unui program nuclear pentru a-și asigura supraviețuirea, sau deschiderea unei căi reformiste, care să liniștească nemulțumirile interne și să îmbunătățească relațiile cu Occidentul. Aceste opțiuni au existat în mod teoretic încă de la începuturile republicii islamice, în 1979, când regimul s-a angajat într-o politică agresivă față de Israel și „Marele Satan” (SUA), și a început să dezvolte un program nuclear secret. Cu toate acestea, în 2024, această alegere a devenit mai presantă și mai reală ca niciodată, scrie The Guardian.

În urma înfrângerilor suferite de Iran în Siria, Liban și Gaza, unde forțele sale și aliații săi au fost înfrânți de Israel și alte grupuri regionale, întrebarea de bază este dacă Iranul va recurge la dezvoltarea unui arsenal nuclear pentru a-și asigura protecția și supraviețuirea regimului. Khamenei și conducerea iraniană se află într-o poziție delicată, în condițiile în care tensiunile cu Israelul au escaladat, iar amenințările din partea liderului israelian Benjamin Netanyahu și a fostului președinte american Donald Trump sunt tot mai evidente. Netanyahu își dorește o remodelare a Orientului Mijlociu în favoarea Israelului și vede Iranul ca o amenințare principală. De asemenea, Trump a exprimat recent dorința de a relua discuțiile nucleare cu Iranul, în ciuda retragerii din acordul nuclear din 2018.

Reacțiile la această situație sunt variate. Uniunea Europeană, prin vocea țărilor semnatare ale acordului nuclear din 2015 (Marea Britanie, Franța și Germania), a amenințat cu reimpunerea sancțiunilor dacă Iranul nu respectă angajamentele de neproliferare. În același timp, Khamenei și susținătorii săi insistă că programul nuclear al Iranului este pentru uz pacifist și că acuzațiile de nerespectare a acordurilor sunt nefondate. Totuși, recent, inspectorii ONU au raportat o „accelerație dramatică” a producției de uraniu aproape de gradul necesar pentru fabricarea unei arme nucleare, ceea ce sporește îngrijorările internaționale.

Dar Iranul nu se confruntă doar cu presiuni externe. Problema internă este la fel de complicată. Regimul lui Khamenei este tot mai impopular, în special din cauza eșecurilor economice, a corupției guvernamentale și a represiunii brutale împotriva protestelor interne. Criza economică a dus la creșterea costurilor alimentelor și șomajului în rândul tinerilor, iar măsurile represive împotriva celor care protestează, cum ar fi executările și restricțiile severă asupra femeilor, au alimentat furia populară. În 2022, moartea în custodie a Mahsei Amini, o tânără care a fost arestată pentru încălcarea regulilor vestimentare, a provocat proteste de amploare, iar regimul a avut dificultăți în a le înăbuși. Protestele din 2009, 2019 și 2022, care au adus milioane de iranieni în stradă, arată o nemulțumire profundă față de regimul teocratic, iar Khamenei se teme că aceste mișcări ar putea escalada într-o revoluție similară cu cea din Siria.

Războaiele externe și eșecurile militare au erodat încrederea în capacitatea regimului de a se proteja. Israelul, susținut de SUA, a transformat Orientul Mijlociu într-o zonă de conflicte active, iar acum, cu amenințarea unei intervenții militare directe împotriva facilităților nucleare iraniene, regimul de la Teheran se află sub o presiune tot mai mare. Liderii iranieni se gândesc serios dacă să urmeze exemplul Coreei de Nord, care a continuat să își dezvolte arme nucleare, atrăgând izolare internațională și sancțiuni economice severe, sau să urmeze exemplul Ucrainei, care a renunțat la armele nucleare în 1994, obținând în schimb garanții de securitate din partea marilor puteri, dar care regretă această alegere în fața invaziei ruse.

În fața acestui scenariu, Khamenei și conducerea sa au de făcut o alegere fundamentală care ar putea să definească nu doar viitorul lor, ci și identitatea regimului iranian. Oricum ar decide, această alegere va avea repercusiuni profunde asupra statutului Iranului în lume și asupra stabilității interne. Dacă alegerea regimului va fi de a se înarma cu arme nucleare, va urma probabil o perioadă de izolare și sancțiuni severe, ceea ce ar adânci și mai mult criza economică și socială. Dacă, în schimb, Khamenei va opta pentru deschiderea către reforme interne și reconcilieri externe, acest lucru ar putea reduce riscul unor revolte interne și ar putea ajuta Iranul să găsească o cale de ieșire din impasul actual.

Chiar dacă Khamenei și liderii săi sunt conștienți de importanța alegerii pe care o au de făcut, alegerea corectă nu este ușoară. Fiecare opțiune are riscurile și recompensele sale, iar viitorul regimului iranian depinde de cum vor fi gestionate aceste alegeri.

Citește și

• Weekend-ul este despre relaxare și mâncare delicioasă. Care sunt cele mai bune locuri pentru un brunch în București
• Klaus Iohannis convoacă partidele la consultări pentru formarea Guvernului. Se decid șefii de la Senat și Camera Deputaților
• SUA evită închiderea guvernului după zile de tulburări politice. Acordul nu include cererea lui Trump de a crește limita federală de împrumut