Definiţiile de caz pentru coronavirus, actualizate. Recomandare de testare a 14 categorii de persoane

Institutul Naţional de Sănătate Publică (INSP) a actualizat, miercuri, definiţiile de caz pentru coronavirus au fost actualizate, iar potrivit noilor reguli, sunt 14 categorii de persoane care trebuie testate obligatoriu, unele dintre ele chiar la două săptămâni.

INSP consideră caz suspect orice persoană cu debut brusc de febră şi tuse sau orice persoană cu debut brusc al oricăror trei sau mai multe semne şi simptome: febră, tuse, astenie, cefalee, mialgii, dureri în gât, coriză, dispnee, anorexie / greţuri / vărsături, diaree, status mental alterat, debut recent de anosmie (pierderea mirosului) sau ageuzie (pierderea gustului) in absenţa unei cauze identificate sau orice persoana cu pneumonie, bronhopneumonie +/- pleurezie sau orice persoana cu infecţie respiratorie acută severă (SARI) (febră sau istoric de febră şi tuse şi dificultate în respiraţie (scurtarea respiraţiei) şi care necesită spitalizare peste noapte).

Pentru copiii cu vârsta până la 16 ani care au manifestări gastro-intestinale, precum vărsături, diaree, neasociate cu alimentaţia, se poate suspecta infecţia cu SARS-CoV-2, potrivit INSP.

Caz probabil, potrivit normelor actualizate, este un pacient care întruneşte criteriile clinice de caz suspect şi este contact al unui caz confirmat sau are legătură epidemiologică cu un focar cu cel puţin un caz confirmat.

În conformitate cu Recomandările de prioritizare a testării pentru COVID-19, toţi contacţii direcţi simptomatici ai cazurilor confirmate trebuie testaţi, spun reprezentanţii INSP.

Caz confirmat potrivit INSP este o persoană cu confirmare în laborator prin RT-PCR a infecţiei cu SARS-CoV-2, indiferent de semnele şi simptomele clinice.

Persoană contact direct este definit de INSP ca „persoana care locuieşte în aceeaşi gospodărie cu un pacient cu COVID-19; persoana care a avut contact fizic direct cu un caz de COVID-19 (ex. strângere de mână fără igiena ulterioară a mâinilor); persoană care a avut contact direct neprotejat cu secreţii infecţioase ale unui caz de COVID-19 (ex. în timpul tusei, atingerea unor batiste cu mâna neprotejată de mănuşă); persoana care a avut contact faţă în faţă cu un caz de COVID-19 la o distanţă mai mică de 2 metri şi cu o durată de minimum 15 minute; persoana care s-a aflat în aceeaşi încăpere (ex. sala de clasă, sală de şedinţe, sală de aşteptare din spital) cu un caz de COVID-19, timp de minimum 15 minute şi la o distanţă mai mică de 2 mmetri; persoana din rândul personalului medico-sanitar sau altă persoană care acordă îngrijire directă unui pacient cu COVID-19 sau o persoană din rândul personalului de laborator care manipulează probe recoltate de la un pacient cu COVID-19, fără portul corect al echipamentului de protecţie”.

INSP atrage atenţia că orice persoană care a purtat masca / echipamentul de protecţie corespunzător şi a respectat distanţarea fizică nu este considerată contact direct.

Cele 14 categorii de persoane pentru care INSP recomandă testarea

1. Persoane simptomatice, inclusiv personal medico-sanitar si auxiliar, conform definiţiei de caz;
2. Persoane cu rezultat pozitiv la testul pentru antigenul SARS-CoV-2;
3. Contacţi direcţi simptomatici ai cazurilor confirmate;
4. Pacienţi cu maximum 48 de ore înainte de procedura de transplant (asimptomatici) şi donatorii de organe, ţesuturi şi celule stem hematopoietice înainte de donare; pacienţi cu transplant de organe, ţesuturi şi celule stem hematopoietice aflaţi în tratament imunosupresor, înaintea fiecărei internări din perioada de monitorizare post-transplant – 2 teste la 24 de ore interval;
5. Echipele medicale de prelevare a organelor pentru transplant care se deplaseaza de la centrul de transplant in centrele de prelevare – la fiecare 2 saptamani;
6. Pacienţi asimptomatici cu imunosupresie în contextul bolii sau indusă medicamentos, cu maximum 48 de ore inainte de internarea în spital. În acest context, termenul de imunosupresie se referă la: chemoterapia citotoxică, agenţi biologici cu acţiune prelungită, imunoterapie celulară şi doze mari de glucocorticoizi, conform ghidului Societăţii Americane de Boli Infecţioase;
7. Pacienţi oncologici asimptomatici aflaţi în curs de chimioterapie şi/sau radioterapie, pacienţi oncologici asimptomatici aflaţi în curs de chimioterapie – cu maximum 48 de ore inainte de fiecare cura, respectiv de fiecare prezentare la spital pentru monitorizare; pacienţi oncologici asimptomatici aflaţi în curs de radioterapie – înainte de prima şedinţă şi apoi la 14 zile, până la terminarea curei;
8. Pacienţi oncologici asimptomatici înainte de intervenţii operatorii sau manevre invazive, cu maxim 48 de ore înaintea intervenţiei/manoperei. În cazul pacienţilor copii cu probleme oncologice sau care au nevoie de intervenţie chirurgicală, care se internează cu însoţitor, se testează şi însoţitorul.
9. Pacienti hemodializaţi asimptomatici – de două ori pe lună. Pacienţi hemodializaţi asimptomatici contacţi cu caz confirmat, două testări la 6-7 zile interval între ele;
10. Pacienţi hemodializaţi simptomatici;
11. Persoane instituţionalizate asimptomatice – de două ori pe lună;
12. Personalul de îngrijire din centre rezidenţiale – săptămânal;
13. Gravidele asimptomatice care se află în carantină / izolare la domiciliu sau au fost contact direct cu un caz confirmat – în ziua 14, dacă nu au devenit simptomatice;
14. Personal medico-sanitar si auxiliar asimptomatic contact direct cu caz confirmat, în a 6-7 zi de la ultimul contact posibil infectant.

Unităţile medicale pot stabili protocoale de testare pentru personalul medical şi/sau pacienţi prin tehnici de RT-PCR, suplimentar faţă de aceste recomandări, care pot fi realizate cu resurse proprii, în laboratoarele pe care le deţin sau în alte laboratoare.

Ministerele cu reţea sanitară proprie pot stabili protocoale de testare pentru personalul propriu, în funcţie de specificul activităţii.