- După 1989, 1 Mai a devenit o zi liberă, asociată cu relaxarea și ieșirile la iarbă verde
- Clasa muncitoare din România s-a schimbat radical în ultimii 36 de ani
- 90.000 de lucrători străini pe piața forței de muncă din România
- Tot mai multe companii românești apelează la lucrători din Asia.
- Muncitori din Nepal, Sri Lanka, India sau Bangladesh sunt mai vizibili în economia românească
- Mii de angajați veniți din Asia lucrează deja în construcții, horeca, logistică sau industrie
- De 1 mai românii aleg grătarul, ieșirea în natură sau o zi petrecută cu familia
- Muncitorul era definit prin uniformă, fabrică și program fix. Azi există freelanceri, angajați remote, antreprenori
Fă Rai din ce ai! E o vorbă românească frumoasă. Și azi, ai parte, fix ce visai: de un Întâi Mai… Sărbătoresc!
Dar mai avem de ce să sărbătorim, de fapt, Ziua Muncii? Rata șomajului din țară a înregistrat o creștere în 2025 și 2026. Problema majoră implică tinerii, unde rata șomajului depășește 25-30%.
La începutul anului, Guvernul a aprobat 90.000 de lucrători străini pentru piața forței de muncă din România, pe fondul unui deficit structural de personal în tot mai multe sectoare economice.
Mii de angajați veniți din Asia lucrează deja în construcții, horeca sau logistică.
Mai există clasă muncitoare?
Cristian Hostiuc, director editorial la Ziarul Financiar: „Clasa muncitoare, în acceptația clasică a cuvântului, a dispărut odată cu globalizarea. Acum avem corporatiștii, avem administrație publică, avem aparat de stat. Adică nimeni nu mai vrea să fie încadrat, măcar așa ca și apelativ, în clasa muncitoare. Muncitorul clasic nu mai există. Acum muncitorul clasic este un artist, este un inginer, este un operator într-un spațiu logistic. Odată cu această globalizare s-au inventat și alte denumiri pentru posturile respective, astfel încât să nu te simți tu rușinat că ești un muncitor. Dar până la urmă cu toții suntem muncitori”.
Dacă muncim, șomajul crește în România, dar toți își importăm muncitori străini. Unde se rupe lanțul? Ce se întâmplă de fapt?
Cristian Hostiuc, director editorial la Ziarul Financiar: „Păi, pe exemplu, cine vrea să se ducă să muncească în Horeca? Adică cine vrea să fie chelner, cine vrea să fie bucătar, cine vrea să spele vase? Că până la urmă astea sunt joburile. Sau cine vrea să facă curat, cine vrea să lucreze într-un spațiu logistic, să munte un palet de marfă din punctul A în punctul B. Sau să lucreze în agricultură. Gândește-te că, cei care lucrau înainte în agricultură, au fost muncitori și și-au îndemnat copiii să facă o scoală, astfel încât copiilor sau nepoții lor să nu fie ca ei. Dar aceste poziții trebuie ocupate de către altcineva. Și atunci tu trebuie să te duci în altă parte. Trebuie să faci rost de oameni, de angajați, de unde poți”.
A pierdut statul român controlul asupra piaței muncii?
Cristian Hostiuc, director editorial la Ziarul Financiar: „Nu neapărat că a pierdut controlul. Până la urmă, piața muncii este piața muncii. Avem 1,3 milioane de angajați care lucrează la stat, în instituțiile de stat. Restul lucrează în companiile private, ca să spunem așa, sau companiile de stat.
Ideea este că nu neapărat există o ruptură, dar piața muncii este total diferită față de cum era acum 35 de ani. Ceea ce văd eu în acest moment pe piața muncii este că toată lumea care vine din spate ar vrea să lucreze la stat. Tinerii vor să lucreze la stat, pentru că au auzit ei de la părinți, de la bunici, că cel mai bine este la stat, dacă de la stat poți să ieși la pensie și sunt salarii mai mari decât în companiile românești.
Pe locul 2 sunt companiile multinaționale, unde vrei să lucrezi, dar acolo lucrezi când ești tânăr, pentru că în momentul în care ai peste 50 de ani, deja ești primul pe lista de restructurare. Așa este piața. Și după aia, cei mai mulți, adică cei mai văduviți de angajați sunt cei din companiile românești, adică antreprenorii, patronii din companiile românești care, pur și simplu, încă nu au structuri foarte clare, poate că nu au bani așteptați de angajați, plătesc mai puțin decât plătește statul sau multinaționalele.. Deci avem o piață extrem de complicată în acest moment, dificilă. Este cu atât mai dificil cu cât ieși din afara orașelor mari, din București, din Cluj, din Timișoara, și te duci spre orașele secundare sau terțiare. Pentru că acolo nu sunt joburi atât de interesante. Și copiii care sunt acolo, care se nasc acolo și fac școala acolo, vin la un liceu în orașele mari și după aia încearcă să ducă la facultate sau pleacă direct la străinătate. Problema este că orașele secundare, terțiare sau toate celelalte orașe care sunt uitate n-au nici o șansă să-și revină din punct de vedere al pieței muncii. În orice caz, viitorul este A.I.-ul”.