- Luxemburgul este paradis fiscal pentru circa 55.000 de societăţi fantomă, create de miliardari, de companii multinaționale, grupări mafiote, artiști, politicieni de rang înalt și chiar familii regale.
- Toate aceste dezvăluiri sunt făcute în prima parte a unei anchete publicate de un grup de publicaţii internaţionale, printre care și Le Monde.
- Investigația dezvăluie numele multor celebrități implicate, precum Tiger Woods, Cristiano Ronaldo, Shakira, Angelina Jolie şi Brad Pitt, regele Bahrainului sau prinţul moştenitor al Arabiei Saudite.
Cotidianul Le Monde dezvăluie rezultatele unei anchete care prezintă în premieră secretele financiare ale ale Luxemburgului.
Micul stat, cu un teritoriu de doar 2.586 km2, situat în inima Uniunii Europene, este poziționat de mulți cercetători între primele 5 paradisuri fiscale din lume. Investigația OpenLux, realizată de Le Monde împreună cu zece parteneri media timp de mai bine de un an, dezvăluie că în Luxemburg există 55.000 de companii offshore, care gestionează active în valoare de cel puțin 6 trilioane de euro.
Aceste companii fantomă, fără birouri și fără angajați, au fost create de miliardari, de companii multinaționale, de sportivi, artiști, politicieni de rang înalt și chiar familii regale. Luxemburg este ca un magnet pentru bogații lumii, ascunzând averile multor personaje din lumea sportului, a muzicii sau a politicii, precum Tiger Woods, Cristiano Ronaldo, Shakira și regele Bahrainului. Sute de multinaționale (LVMH, Kering, Altice, Pfizer, Amazon ș.a.) și-au deschis acolo filiale financiare, iar familii bogate își măresc acolo activele imobiliare.
Și mai surprinzător este faptul că în Luxemburg sunt ascunse fonduri dubioase, suspectate că provin din activități infracționale sau legate de grupări mafiote. OpenLux arată că în Luxemburg activează companii legate de mafia italiană, ‘Ndrangheta, și de lumea interlopă rusă. Liga, partidul de extremă dreapta al Italiei, a ascuns aici un fond secret, căutat de autoritățile italiene. Oameni apropiați regimului venezuelean au reciclat aici fonduri de achiziții publice corupte.
Pentru a efectua această anchetă, Le Monde a alcătuit o bază de date imensă, care îi prezintă pe beneficiarii celor 124.000 de societăți comerciale înregistrate în Luxemburg, adică adevărații proprietari ai acestora, alături de 3,3 milioane de acte administrative și rapoarte financiare. Aceste documente au fost făcute publice recent, dar sunt disponibile numai pe site-ul registrului comerțului din Luxemburg. Le Monde a reușit să le extragă în întregime pentru a fi analizate, în parteneriat cu publicațiile Süddeutsche Zeitung din Germania, Le Soir din Belgia, McClatchy din Statele Unite, Woxx din Luxemburg, IrpiMedia în Italia și Consorțiul jurnaliștilor de investigație OCRP.
Beneficiarii regimului fiscal special reprezintă 157 de naționalități
Aceste investigații confirmă faptul că Marele Ducat este, contrar celor susținute de autoritățile luxemburgheze, un veritabil centru offshore. Aproape 90 % dintre „societățile” sale sunt controlate de persoane care nu locuiesc în Luxemburg. Printre cele 157 de naționalități reprezentate în acest uimitor „Who’s who”, francezii sunt pe primul loc, cu mai mult de 17.000 de companii.
Printre bunurile puse la „adăpost” aici sunt proprietăți de valoare, cum ar fi un castel în apropiere de Paris, deținut de un prinț saudit, o podgorie în Provence, deținută de Angelina Jolie și de Brad Pitt, și o listă nesfârșită de vile de pe Riviera franceză și de apartamente de lux din Paris. Dar și firme reprezentative ale economiei franceze și-au găsit aici „refugiul”; așa sunt Yves Rocher, Chanel, JCDecaux sau Decathlon.
Prin intermediul companiilor luxemburgheze unele fonduri de investiții cumpără aproape orașe întregi, precum Berlinul și Londra, provocând explozia prețurile imobiliare, fără a fi identificabile și fără să plătească taxe. Lista activelor internaționale deținute în Luxemburg reprezintă un inventar enorm, cuprinzând reședințe de lux, cabane, iahturi, elicoptere, avioane private și avioane mari, cataloage muzicale, drepturi de imagini, opere de artă etc.
După cum confirmă lista celor 64.458 de beneficiari identificați de OpenLux, Marele Ducat al Luxemburgului concentrează o mare parte din bogăția lumii. Este locul unde își țin averile cel puțin 279 din cei peste 2.000 de miliardari enumerați de revista Forbes, dar și 37 din cele mai bogate 50 de familii ale Franței, cum ar fi Mulliez, Guerrand-Hermès și Bernard Arnault, care își organizează activele și investițiile prin intermediul a zeci de holdinguri luxemburgheze.
Un loc excelent pentru planificarea fiscală
Luxemburgul este ales de bogătașii planetei din mai multe motive: are o poziție centrală în Uniunea Europeană și oferă inginerii financiare de înaltă calitate, reglementări financiare adaptate afacerilor, acces direct la instituțiile țării și stabilitate politică. Dar, mai presus de toate sunt impozitarea și discreția. Toate acestea sunt rezultatul unor decizii politice din perioada fostului prim-ministru, Jean-Claude Juncker (1995-2013), care ulterior a devenit președinte al Comisiei Europene.
Luxemburgul este centrul de planificare fiscală pentru companii și persoane fizice bogate, grație regimului fiscal preferențial, fapt ce încurajează, în unele cazuri, abuzul și, eventual, frauda.
Această operațiune de dezvăluire a adevărului nu ar fi fost posibilă fără o directivă votată de Uniunea Europeană în 2018, care a impus crearea unor registre publice ale proprietarilor reali ai companiilor din toate statele membre. Această reformă istorică a venit după un deceniu de scandaluri financiare, care a culminat cu „Panama Papers”, în 2016 și care au dezvăluit amploarea rolului jucat de companii opace și de acorduri offshore în activitățile infracționale de spălare a banilor, inclusiv de fraudă fiscală.
Luxemburg a fost printre primele state care au aplicat directiva europeană, făcându-și registrul public în toamna anului 2019. Într-un fel, s-ar putea spune că plătește acum prețul transparenței.
Numeroasele defecte descoperite de ancheta OpenLux pun sub semnul întrebării capacitatea statelor de a-și monitoriza eficient sistemul financiar. De exemplu, până în prezent aproape jumătate dintre societățile, fondurile și fundațiile înregistrate în Luxemburg nu au beneficiari reali identificabili.
Cu toate acestea, așa cum prevede directiva europeană, „accesul public la informațiile privind destinatarii reali permite un control mai mare al informațiilor de către societatea civilă (…) și ajută la menținerea încrederii în integritatea tranzacțiilor comerciale și a sistemului financiar”.