- Comunitățile de planificare a vieții oferă o alternativă de lux pentru seniorii înstăriți.
- Multe comunități sunt situate în apropierea universităților prestigioase.
- Listele de așteptare pot dura de la doi la cinci ani sau mai mult.
- Costurile inițiale pot varia de la 1,17 milioane la 7,3 milioane de dolari.
- Rezidenții participă adesea la activități precum înot, fitness și consilii ale rezidenților.
- Mutarea într-o astfel de comunitate poate fi văzută ca o economie pe termen lung.
- Contractele pot include îngrijire pe viață, fără creșteri semnificative ale costurilor.
- Majoritatea comunităților sunt situate în zone metropolitane mari.
- Unii rezidenți consideră mutarea ca fiind un „cadou” pentru copiii lor.
Cum ar fi să-ți petreci bătrânețea într-un campus de lux? Ei bine, în inima Silicon Valley, baby boomerii înstăriți (cei născuți între 1946-1964) au adoptat deja acest trend și duc o viață lipsită de griji, delectându-se cu preparate selecte (cu ierburi culese direct din grădina comunității) și cu o priveliște liniștită, a unui pârâu care șerpuiește de-a lungul unor terenuri îngrijite, scrie Wall Street Journal.
Prețul petrecerii timpului la bătrânețe într-una dintre aceste comunități – de exemplu, Vi at Palo Alto – poate varia de la 1,17 milioane de dolari pentru un apartament cu un dormitor, până la 7,3 milioane de dolari pentru o unitate cu trei dormitoare.
Taxele lunare de până la 13.800 de dolari acoperă servicii precum curățenia și parcarea cu valet, precum și facilitățile. Rezidenții pot participa la prelegeri susținute de profesori de la Universitatea Stanford din apropiere sau la un spectacol de operă.
Pentru americanii mai înstăriți, există și alte opțiuni.
Tot mai multe comunități de lux, numite „comunități de planificare a vieții”, le permit rezidenților să trăiască inițial într-un apartament și apoi să se mute într-o unitate similară uneia de nursing, pe măsură ce îmbătrânesc. Ratele de ocupare ale acestora sunt în creștere. În cazul apartamentelor, rata este astăzi de peste 80%, conform NIC MAP Vision.
Contractele rezidenților funcționează de obicei ca un abonament de membru. În funcție de termeni, contractele pot veni cu taxe inițiale mai mari, dar, pe măsură ce rezidenții îmbătrânesc, nu vor fi nevoiți să plătească mai mult pentru îngrijire, dacă nevoile acestora cresc.
Mulți baby boomeri, care și-au văzut părinții sau prietenii chinuindu-se la bătrânețe în casele lor, spun că sunt hotărâți să facă lucrurile diferit, pentru propria lor liniște sufletească și cea a copiilor lor.
„Este un cadou pentru copiii noștri”, spune Virginia Pollard, care locuiește cu soțul ei, David, la Vi at Palo Alto.
„Găsirea comunității potrivite este ca și cum ți-ai căuta colegii”, spun ei. „Ideal este să găsești un loc în care te simți confortabil – fie la oraș, fie la țară, și unde poți fi printre alții care au realizări și interese similare cu ale tale”.
În 2019, familia Pollard s-a mutat într-un apartament cu două dormitoare la Vi at Palo Alto, una dintre cele 10 comunități „Vi” de planificare a vieții de lux din SUA. Contractul lor de îngrijire oferă acces la niveluri mai ridicate de îngrijire, cu o creștere mică a taxelor lunare sau chiar fără. Taxele lunare sunt de aproximativ 12.000 de dolari, spune David.
Cei doi soți înoată la centrul acvatic, participă la cursuri de fitness și prelegeri săptămânale și servesc în diverse consilii ale rezidenților. David spune că se minunează de „colegii” săi activi, cu 15-20 de ani mai în vârstă, care i-au devenit modele.
„Amândoi știm că am luat decizia corectă”, spune Virginia.
Aproape de Universități
Companiile specializate în îngrijirea seniorilor au început să dezvolte comunități în apropierea unor prestigioase instituții academice.
Kendal Corp., de exemplu, a creat astfel de facilități lângă Oberlin College în Ohio și Cornell University în Ithaca, N.Y.
În mod similar, The Forest at Duke își are sediul în vecinătatea Duke University. Aceste comunități au devenit atât de populare încât, asemenea universităților renumite, au adesea liste de așteptare.
Perspectiva unui avocat pensionat
Ron Litvak, un avocat pensionat în vârstă de 66 de ani din Denver, ilustrează tendința crescândă către aceste comunități. El și soția sa sunt înscriși pe două liste de așteptare: una pentru o comunitate de top din Denver și alta pentru La Costa Glen din Carlsbad, California. Planul lor este să aibă unități în ambele locații.
Experiența personală a lui Litvak cu îngrijirea părinților săi a influențat puternic această decizie. El își amintește cum părinții săi au devenit izolați în apartamentul lor din Denver, tatăl său suferind de Parkinson, iar mama sa de emfizem. Litvak a fost nevoit să le asigure aprovizionarea și să le gestioneze îngrijirea pe măsură ce nevoile lor creșteau.
„Nu vreau ca copiii mei să treacă prin asta”, afirmă Litvak. El subliniază importanța unei rețele sociale solide pentru o viață mai lungă și mai bună.
„Integrarea într-o comunitate când încă ne putem bucura de ea și putem lega noi prietenii va îmbunătăți semnificativ calitatea vieții noastre”, adaugă el.
Aspecte financiare ale comunităților de îngrijire
Taxele de intrare pentru aceste comunități, care oferă atât locuințe independente, cât și îngrijire medicală specializată, variază considerabil. În medie, acestea se situează între 100.000 și 400.000 de dolari, dar pot ajunge până la 7 milioane de dolari în cazuri excepționale. Aceste taxe, parțial rambursabile în funcție de contract, reflectă adesea piața imobiliară locală.
Lisa McCracken, expertă în cercetare la Centrul Național de Investiții Nonprofit pentru Locuințe și Îngrijire pentru Seniori, oferă o perspectivă interesantă: „Nu vei găsi o taxă de intrare de 6 milioane de dolari în mijlocul statului Iowa”. Centrul monitorizează aproximativ 1.900 de astfel de comunități, majoritatea situate în zone metropolitane mari, deși există și excepții, precum Willow Valley Communities din Lancaster, Pennsylvania.
Taxele lunare medii se ridică la aproximativ 4.800 de dolari, cu creșteri anuale de 3-4% în ultimul deceniu, deși în ultimii ani acestea au fost mai mari.
Unele comunități oferă opțiuni de închiriere fără taxă inițială sau taxe de intrare mai mici, dar cu costuri mai mari pentru îngrijirea medicală.
Altele au introdus opțiuni la domiciliu, cu taxe unice între 50.000 și 140.000 de dolari, plus taxe lunare de 400-700 de dolari pentru servicii și îngrijire.
Liste de așteptare
Multe comunități de planificare a vieții au liste de așteptare de aproximativ doi ani, dar se pot întinde până la cinci ani sau mai mult, spune Tripp Higgins, președintele myLifeSite, o resursă educațională pentru seniori.
Listele de așteptare mai lungi pot fi dificile pentru consumatori, dar de ele beneficiază comunitățile de planificare a vieții, care pot umple rapid locurile vacante.
„Ei se bazează pe o listă lungă de așteptare pentru a menține niveluri ridicate de ocupare”, spune Higgins.
Jane McCaffrey, 83 de ani, consideră că a economisit bani mutându-se la Meadow Ridge, o comunitate de planificare a vieții de 136 de acri din Redding, Connecticut.
Ea și regretatul ei soț și-au vândut casa de 929 de metri pătrați și s-au mutat într-un apartament cu două dormitoare în 2017. Taxa de intrare atunci era de 750.000 de dolari, din care 80% este rambursabilă ei sau moștenitorilor ei.
Taxa ei lunară de 9.000 de dolari acoperă mâncarea, transportul la consultațiile medicale, utilitățile, curățenia și accesul la toate programele. Nu mai plătește taxe imobiliare.
„Aș plăti mai mult dacă aș locui în casa mea foarte mare”, spune McCaffrey, un contabil pensionat, care face parte din mai multe comitete ale rezidenților.
În baza contractului său de îngrijire pe viață, taxa lunară va rămâne comparabilă dacă va avea nevoie eventual de îngrijire calificată.
„Stau aici până mor”, spune el.