Introverți și extroverți. Legătura între personalitate și succes

Sursa Foto: Profimedia
  • Aproximativ 40% din populație este introvertită, 40% este extrovertită și 20% este „ambivertită”.
  • Extrovertiții au cu 25% mai multe șanse de a avea un loc de muncă cu venituri mari decât cei care sunt mai puțin extrovertiți.
  • Managerii trebuie să petreacă timp discutând cu membrii echipei lor și observându-i, înainte de a decide cum să îi motiveze și să îi inspire cel mai bine.

Managerul modern are rolul unui antrenor care se ocupă de echipa sa. Acest lucru necesită o înțelegere a diferitelor tipuri de personalitate pe care le poate gestiona și a rolului pe care propria personalitate îl poate juca în echipă.

Karl Moore, profesor asociat la Universitatea McGill din Canada, explică rolul diferitelor tipuri de personalitate în afaceri. Una dintre cele mai frecvente diviziuni este cea dintre introvertiți și extrovertiți. Moore estimează că aproximativ 40% din populație este introvertită, 40% este extrovertită și 20% este „ambivertită”, care poate prezenta ambele caracteristici.

Este ușor să presupunem că extrovertiții au cele mai mari șanse să ajungă departe în afaceri. Un studiu academic* a constatat că extrovertiții au cu 25% mai multe șanse de a avea un loc de muncă cu venituri mari decât cei care sunt mai puțin extrovertiți. Lanțul de cauzalitate, însă, nu este clar. Este posibil ca munca într-un job bine plătit să îi facă pe oameni mai încrezători și mai extrovertiți, deși trăsăturile de personalitate tind să se dezvolte devreme în viață.

Relația dintre copilărie și personalitate

Studiul a mai constatat că adulții cu personaliitate extrovertită provin, de cele mai multe ori, din familii prospere. Aceștia au mai puține șanse să se confrunte cu genul de evenimente stresante care subminează încrederea în sine. Persoanele cu o mai mare încredere în sine pot candida la locuri de muncă mai prestigioase și pot fi mai predispuse să creadă că eforturile lor vor fi răsplătite. Cei cu o imagine de sine negativă pot considera că nu merită să se străduiască prea mult.

În schimb, un studiu realizat în 2017 a constatat că introvertiții au avut o probabilitate ușor mai mare decât extrovertiții de a depăși așteptările consiliilor de administrație și ale investitorilor atunci când au fost numiți în funcția de director general.

Ambivertiții pot fi buni vânzători, deoarece sunt capabili să își asculte clienții și să le înțeleagă nevoile, dar au și energia necesară pentru a vinde bunurile și serviciile firmelor lor. Introvertiții trebuie să încerce să dea dovadă de entuziasm sau să țină un discurs emoționant, atunci când situația o cere. Iar extrovertiții trebuie să tacă și să-și asculte echipele.

Cheia succesului este echilibrul între tipurile de personalitate. Un introvertit extrem riscă să pară prea distant pentru a gestiona o echipă și poate fi lipsit de capacitatea de a inspira. Un extrovertit extrem poate pur și simplu să copleșească echipa. Poate că a deveni antreprenor sau a fonda o firmă de succes necesită un grad semnificativ de încredere în sine, dar nimeni nu poate lua toate deciziile corecte și vine un moment în care un manager are nevoie de expertiza altor persoane.

Managementul personalităților

În aceeași ordine de idei, managerii trebuie să se gândească la diferitele tipuri de personalitate atunci când conduc ședințe. Este ușor ca ședințele să fie dominate de extrovertiți, care au tendința de a vorbi cel mai tare și cel mai des. Este posibil ca introvertiții să nu contribuie niciodată la discuție. În cartea sa, Running Meetings That Make Things Happen (Organizarea de ședințe care fac lucrurile să se întâmple), Jon Baker spune că o soluție este distribuirea materialelor cu mai mult timp înainte. Introvertiții, scrie el, „nu dezbat ceva la fel de eficient dacă încă învață despre acel lucru. Dacă vreți să obțineți opiniile membrilor mai atenți la detalii din echipa dvs., dați-le timp să absoarbă informațiile”.

De asemenea, Baker sugerează că managerii ar trebui să-i încurajeze pe introvertiți să contribuie la discuții, punându-le întrebări specifice în domeniul lor de expertiză. O altă abordare este de a le cere oamenilor să își scrie ideile mai degrabă decât să contribuie verbal. În teorie, această abordare ar trebui să îmbunătățească calitatea discuției; la urma urmei, dacă părerile introvertiților nu sunt valoroase, de ce au fost invitați la întâlnire?

Ceea ce face viața dificilă pentru manageri este faptul că oamenii nu au etichete pe frunte care să indice ce tip de personalitate sunt. Uneori, oamenii o fac evident (ca în vechea glumă „Cum îți dai seama dacă oamenii au mers la Harvard?”. „Îți vor spune în curând”). Dar asta înseamnă că managerii trebuie să petreacă timp discutând cu membrii echipei lor și observându-i, înainte de a decide cum să îi motiveze și să îi inspire cel mai bine. Managerii trebuie să fie mai puțin ca Henry Ford și mai mult ca Sigmund Freud.

*„O personalitate câștigătoare: Efectele trecutului asupra personalității și câștigurilor”, de Robert de Vries și Jason Rentfrow