- Un studiu suedez arată că cei care caută joburi calificate renunță mai repede decât ceilalți.
- Candidații pentru poziții slab calificate își păstrează ritmul de aplicare 12 luni la rând.
- Cei care țintesc joburi înalt calificate pornesc cu de două ori mai multe invitații la interviu.
- După un an, șansele lor continuă să scadă, în timp ce la ceilalți se stabilizează.
- Peste jumătate din pierderea de șanse vine din comportament, nu din calitatea candidatului.
Cu cât cauți mai mult un loc de muncă, cu atât e mai greu să găsești. Un studiu suedez publicat de Jonas Cederlöf și Sara Roman arată că efectul nu lovește la fel toate categoriile, iar cei mai afectați pe termen lung sunt tocmai candidații pentru poziții calificate.
Cercetarea folosește 2,4 milioane de rapoarte lunare de activitate, în care șomerii înregistrați declară fiecare aplicație trimisă și fiecare interviu primit.
La început, candidații care caută joburi înalt calificate trimit cu aproape o aplicare pe lună mai mult decât ceilalți, adică o intensitate de căutare cu 15% mai mare.
Diferența dispare pe parcurs. Cei care caută joburi slab calificate își mențin efortul constant în primele 12 luni de șomaj. Cei care țintesc poziții calificate își reduc ritmul, lună de lună.
Ce se întâmplă cu invitațiile la interviu
Aici avantajul e clar la început. Candidații pentru joburi calificate au aproximativ de două ori mai multe șanse să fie chemați la interviu în primele luni.
Penalizarea pentru timpul petrecut în șomaj e și ea mai mică, cu 18,5%. Explicația propusă de autori: angajatorii știu că potrivirea pe o poziție calificată durează mai mult, așa că nu citesc perioada de căutare ca pe un semnal negativ.
Problema apare după un an. Pentru candidații pe joburi slab calificate, șansele de a fi chemați la interviu se stabilizează după 12 luni. Pentru cei pe joburi calificate, continuă să scadă.
Nu e vina candidaților
Un al doilea studiu, realizat pe date administrative elvețiene de Rafael Lalive, Aderonke Osikominu, Lorenzo Pesaresi, Charlotte Zuchuat și Josef Zweimüller, arată că peste 50% din scăderea șanselor de angajare vine din schimbarea comportamentului, al candidatului și al angajatorului, nu din faptul că oamenii rămași în șomaj ar fi de la bun început mai slabi.
Principalul motor e prăbușirea numărului de aplicări, adică descurajarea. Iar descurajarea vine, în bună parte, din faptul că oportunitățile chiar se înrăutățesc: angajatorii discriminează tot mai mult candidații aflați de mult timp fără job.
Cei tineri își reduc efortul de căutare cu aproximativ 5% pe lună. Peste 38 de ani, tendința se inversează și efortul crește.
Candidații care nu sunt născuți în țara respectivă primesc cu 29% mai puține invitații la interviu și suportă o penalizare pentru durată cu 17% mai mare.
Contraintuitiv, efectul e mai puternic acolo unde piața muncii e mai încordată, adică unde sunt mai multe posturi libere. În piețele strâmte, scăderea invitațiilor la interviu e cu circa 50% mai accentuată. Interpretarea: dacă sunt joburi destule, angajatorii citesc perioada lungă de căutare ca pe un indiciu despre candidat.
Contextul românesc
eJobs a anunțat miercuri peste 9 milioane de aplicări în primele opt luni ale anului, cel mai mult din ultimii zece ani, la 143.000 de joburi postate. Media urcă la 63 de candidați pe post, iar în retail la 92. Oferta de joburi a scăzut cu 15% față de anul trecut.
