- Elon Musk a intrat în jocul unei publicații satirice care a susținut că miliardarul a cumpărat UK pentru a „instaura libertatea de exprimare”
- Site-ul american The Babylon Bee a publicat articolul fictiv, iar Musk a răspuns pe X cu întrebarea: „Cât costă?”
- Replica are însă un precedent real: în 2017, Musk a răspuns în același mod unei sugestii privind cumpărarea Twitter
- Musk a invocat acest principiu atunci când și-a justificat interesul pentru Twitter și schimbările aduse platformei
- În ianuarie, Marea Britanie a amenințat X cu amenzi și blocarea platformei după abuzurile generate de Grok
- Elon Musk a acuzat Guvernul britanic că încearcă să „suprime libertatea de exprimare”
Cât costă o țară pentru cel mai bogat om al planetei? „How much is it” este întrebarea pe care Elon Musk a pus-o într-un răspuns la o postare a publicației de satiră The Babylon Bee în care miliardarul sugerează că ar putea cumpăra Marea Britanie pentru a reinstaura libertatea de exprimare.
Replica pare o glumă, dar amintește exact de 2017, când un utilizator i-a sugerat, pe Twitter, să cumpere platforma, iar Musk a răspuns la fel de scurt: „How much is it”.
Cinci ani mai târziu, Musk a cumpărat Twitter cu 44 de miliarde de dolari. Acum, aceeași întrebare, „cât costă”, revine în atenția publică, de data asta legată de o țară întreagă.
Despre gluma lui Musk și dacă devine realitate a vorbit Cosmin Peia, editor Aleph News.
Cum a ajuns publicația să îl găsească pe Elon Musk drept cumpărător al Marii Britanii?
Cosmin Peia, editor Aleph News: „Totul a pornit de la un articol satiric publicat pe site-ul american Babylon Bee. Publicația scria că Musk ar fi plătit o sumă considerabilă pentru a achiziționa insulelor britanice.
El a motivat gestul prin dorința de a proteja dreptul fiecărui om la liberă exprimare. Șotia a devenit reală când Musk însuși a comentat la postare, unde a intrebat simplu „How much is it?” – exact fraza care, în 2017, a precedat cumpărarea Twitter cinci ani mai târziu.
Comentariul a atras imediat atenția utilizatorilor tocmai pentru că replica identică din 2017 s-a concretizat ulterior într-o achiziție de 44 de miliarde de dolari. Musk a fost găsit drept cumpărătorul ipotetic al Marii Britanii nu pentru că ar exista vreo intenție reală, ci pentru că glumele cu Musk îmbracat în stilul
Austin Powers. El practic este un personaj fictiv, un agent secret britanic rămas blocat în estetica anilor ’60: costume stridente, dinți intenționat neatrăgători și replici ridicole.
Principalul său adversar este Dr. Evil, interpretat tot de Mike Myers. Chiar și utilizatorii de pe X au adăugat
context, precizând clar că încadrarea drept o „cerere oficială” de cumpărare a țării”.
Dacă PIB-ul unei țări ar fi prețul ei, câte țări din lume și-ar permite Elon Musk?
Cosmin Peia, editor Aleph News: „O să încep prin a clarifica diferența dintre PIB și valoarea adevărată a unei țări. Hai sa luăm exemplul Marii Britanii care are un Produs Intern Brut de 3,6 trilioane de euro ce reprezintă cât de mare este o economie
și cum se dezvoltă ea în timp.
Iar valoarea Marii Britanii este de aproximativ 13 trilioane de euro. Această sumă reprezintă toate activele de care dispune Regatul. Așa că Musk nu prea dispune în acest moment de o asemenea sumă.
Cu o avere estimată la aproape 823 de miliarde de dolari, și-ar permite aproximativ 140 de țări din lume.
România, cu un PIB estimat la circa 481 de miliarde de dolari, ar intra astfel în „bugetul” miliardarului. Dar ar putea miliardarul să rezolve și problemele României?
În acest scenariu imaginar, da, ar avea bani și pentru alte țări: Austria, Norvegia, Danemarca, Cehia, Portugalia, Grecia, Ungaria, Croația sau Bulgaria, toate cu economii sub averea sa. În total, Musk ar putea „cumpăra” aproximativ 140 de țări”.
Cât de realistă este, de fapt, ideea ca un miliardar să poată influența sau cumpăra simbolic o țară?
Cosmin Peia, editor Aleph News: „Ideea ca un miliardar să „cumpere” o țară este, în realitate, aproape imposibilă. În schimb, averea lui Elon Musk, companiile sale și platforma X îi oferă o capacitate neobișnuit de mare de a participa la conversația publică și de a promova idei, inclusiv în dezbaterea despre libertatea de exprimare.
Așadar, gluma despre „cumpărarea Marii Britanii” funcționează tocmai pentru că pornește de la
o realitate: un miliardar poate avea suficientă putere financiară și vizibilitate pentru a influența dezbateri importante, dar nu poate cumpăra suveranitatea unei țări.
Iar întrebarea interesantă nu este dacă Musk poate cumpăra Marea Britanie, ci cât de mult poate influența un om cu averea și audiența lui o societate fără să-i fie nevoie să o cumpere.