- Abilitățile cognitive remarcabile ale caracatițelor sunt comparabile cu cele ale unor mamifere.
- Explorează arhitectura unică a creierului lor și modul în care își folosesc brațele pentru a interacționa cu mediul.
- Analizează implicațiile etice ale inteligenței lor și necesitatea unei abordări mai responsabile.
Adâncurile oceanelor ascund una dintre cele mai enigmatice și sofisticate creaturi din punct de vedere intelectual cunoscute de știință – caracatița. Deși aflate pe o ramură complet separată a arborelui evolutiv de oameni și alte vertebrate, caracatițele au dezvoltat abilități cognitive remarcabile, care continuă să uimească cercetătorii.
Ce poate să te învețe o caracatiță?
Eduardo J Fernandez de la School of Animal and Veterinary Sciences, University of Adelaide, Adelaide, SA, Australia și Kennon A Lattal, reprezentând Department of Psychology, West Virginia University, USA, atrag atenția faptul că studiile comportamentale tind să favorizeze unele specii în dezavantajul altora.
Lucrarea lor din 2025 este inclusă în Biblioteca Națională de Medicină. Poate îți amintești filmul „Înțelepciunea caracatiței” sau în original „My Octopus Teacher”, producția distribuită de Netflix și premiată cu Oscar. Este momentul care a consacrat la nivelul publicului larg inteligența caracatițelor.
Este vorba de abilități de rezolvare a problemelor care rivalizează cu cele ale unor mamifere. Aceste nevertebrate cu opt brațe reușeșt să ofere provocări pentru înțelegerea inteligenței și a conștiinței. Spre deosebire de arhitectura centralizată a creierului vertebratelor, creierul caracatiței constă dintr-un creier central înconjurat de lobi optici mari și un sistem nervos periferic extins în tot corpul. Creierul central conține mai mulți lobi dedicați diferitelor funcții, lobul vertical servind ca un analog al hipocampului la mamifere, jucând un rol esențial în învățare și memorie.
Ce determină aceste capacități surprinzătoare la caracatiță?
Caracatițele se numără printre puținele nevertebrate cunoscute că folosesc unelte în sălbăticie, un comportament considerat odată exclusiv vertebratelor avansate. Observațiile documentate în Current Biology au arătat că caracatițele vălurite (Amphioctopus marginatus) colectează jumătăți de coajă de nucă de cocos de pe fundul oceanului și le transportă pentru a fi folosite ulterior ca adăposturi portabile. Atunci când sunt amenințate, aceste caracatițe asamblează scoicile în capsule protectoare, creând efectiv case mobile. Această capacitate de planificare provoacă presupuneri îndelungate cu privire la limitările cognitive ale nevertebratelor și sugerează un nivel de inteligență care include conceptualizarea scenariilor viitoare.
Mai multe țări, inclusiv Regatul Unit, Canada, Australia și Noua Zeelandă, au extins protecții speciale pentru caracatițe, care nu sunt acordate altor nevertebrate, recunoscând statutul lor cognitiv unic. Acum trei ani, compania spaniolă Nueva Pescanova a încercat să construiască prima fermă de caracatițe în Insulele Canare. S-a lovit de proteste dar și de avertizări legate de capacitatea caracatițelor de a dezvolta comunități și de a-și transmite cunoștințe care ar putea să fie o amenințare pentru oameni în condițiile în care ar fi crescute împreună într-un număr prea mare.
