- Una din cele 12 scene cu referințe culturale ale Ceremoniei de deschidere a stârnit controverse.
- Inspirația lui Thomas Jolly a fost « Festinul zeilor » de Hermansz van Bijlert și ilustrează secvența « Sărbătoare »
- Alte tablouri au referințe la Revoluție, Omul cu masca de fier, Grădinile de la Versailles, Mona Lisa sau Meșteșugarii de la Notre Dame
Ceremonia de Deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris este una dintre cele mai controversate din istoria recentă a Jocurilor.
Asta din cauza unor interpretări dificile ale câtorva scene reprezentate de regizorul Thomas Jolly.
Fară un „ghid explicativ“ al celor 25 de referințe culturale și fără a cunoaște ce semnifică acestea în spectacol, pasiunile s-au dezlănțuit dincolo de granițele țării gazdă.
Cum a fost conceput acest spectacol care nu e corect înțeles de toată lumea?
Show-ul eclectic regizat de Thomas Jolly a fost bogat în referințe la personalități și momente notabile din istoria și cultura Franței. Multe dintre ele au trecut neobservate, altele au stârnit proteste.
Spectacolul a fost gândit într-o succesiune de 12 „tablouri” menite să reprezinte cultura și societatea franceză în toată diversitatea sa. Printe temele alese – sincronicitate, libertate și egalitate, fraternitate, sportivitate, festivitate, sau solidaritate.
Așadar, temele au inclus și minoritățile, „marginalizații”, precum diverse rase sau orientări sexuale.
Segmentul despre care s-a discutat cel mai mult în presă și pe rețelele de socializare a fost denumit în mod eronat „Cina de taină”.
Este vorba despre un tablou bacanal cu travestiți și persoane queer, adunați în jurul unei mese, iar în fața lor apare o reprezentare a zeului grec Dionis, vopsit în albastru. Zeul era menit să ofere cheia de lectura a întregului segment care reprezenta tema „Festivité”, inspirat de tabloul „Festinul zeilor“, pictura de Hermansz van Bijlert.
În lipsa familiarității cu aceste repere vizuale, momentul a fost interpretat ca o reprezentare a Cinei de taina a lui Leonardo da Vinci.
Preluat pe rețele ca un „moment de blasfemie”, tabloul consacrat „festivității” a stârnit proteste.
Hugo Bardin, artist travestit care a făcut parte din tabloul bacanal a spus însă că: „Ceea ce i-a deranjat pe oameni nu este că am fi reprodus o pictură. De fapt, îi deranjează că a fost reprodus de oameni queer”.
Regizorul artistic Thomas Jolly a adus clarificări despre interpretarea eronată a segmentului drept „Cina cea de taină”:
„Nu a fost inspirația mea. Cred că a fost destul de clar, zeul Dionis sosește pe această masă. El este acolo pentru că este zeul sărbătorii în mitologia greacă, este zeul vinului care este una din valorile Frantei, este tatăl Sequanei, zeița fluviului, deci legată de Sena. Ideea era mai degrabă de a avea o mare sărbătoare păgână legata de zeii Olimpului… Olimp… Olimpism. Nu veți găsi niciodată la mine sau în munca mea vreo dorință de a batjocori sau de a denigra ceva. Am vrut să organizez o ceremonie care să repare și să reconcilieze. De asemenea, una care să reafirme valorile Republicii noastre-Libertate, eglitate, fraternitate“.
Ce alte referințe am putut vedea la această ceremonie?
Călărețul misterios care a defilat pe apă, pe un cal metalic, a reprezentat o încarnare a Sequanei, zeița râului și simbol al rezistenței. Misteriosul personaj mascat, cu gluga și cu torța în mână, care traversează acoperișurile capitalei este o aluzie la Assassin’s Creed, faimoasa serie de jocuri video dezvoltată de compania franceza Ubisoft, în care unul dintre capitole se desfășoară la Paris, ca și la diferite figuri mascate din istoria și cultura franceză, ca de exemplu „Omul cu masca de fier”, sau „Fantoma de la Opera”.
În secțiunea din catacombele Parisului apare un crocodil, o referință la povestea reală a lui Eleonore, crocodilul de Nil care a trăit în canalizările orașului.
„Scena” aurită pe care a avut loc showul Lady Gaga a fost o referință la Marea Scara din Grand-Palais. La baza structurii se afla un stâlp decorat în vârf cu unul din celebrele semne ale metroului parizian.
Lady Gaga a adus omagii cabaretului parizian, iar penele roz au amintit de „La Vie en Rose“ a lui Edith Piaf.
Apoi, purtătorul mascat al torței a descoperit că Mona Lisa a fost furată – din nou. Cea mai celebra operă de artă de la Luvru, pictată de Leonardo da Vinci, a fost furată în 1911 și regăsită în 1913.
După o reconstituire a tabloului lui Eugène Delacroix „Libertatea ghidând poporul”, trupa franceză Gojira a reinterpretat cântecul revoluționar, „Ah! ça ira”, care începe cu o secvență în care Regina Marie-Antoinette, decapitată, își tine capul în mâini. Momentul este o trimitere la Revoluția Franceză, Conciergerie este locul în care regina a fost închisă înainte de execuție.
Spectaculosul balon cu aer cald înălțat la un moment dat în grădinile Tuileries este un omagiu adus fraților Montgolfier, inventatorii acestui balon.
Spectatorii au avut parte de o secvență coregrafică pe schelele de la Notre Dame.
După incendiul izbucnit în 2019, Catedrala urmează să fie redeschisă publicului în decembrie. Dansatorii care au executat coregrafia pe schele au prezentat o aluzie la meseriile și meșteșugurile franceze iar figura agățată de turla Catedralei este o aluzie la celebrul Quasimodo, Cocoșatul de la Notre Dame din romanul lui Victor Hugo.