Colindele de Crăciun, între tradiția folclorică și bucuria sărbătorilor

• Colindele de Crăciun din România vin cu puternice influențe folclorice
• Există și o clasificare a acestora: colindele pot fi de gazdă, familiale creștine sau de vânătoare
• Colindătorii pot veni cu o recuzită de măști și blănuri de animale, dar și instrumente de acompaniament
• Există și referințe neobișnuite în colinde: dulful (sau delfinul), ori leul.

Multitudinea de colinde de Crăciun ce abundă în folclorul românesc nu ar putea fi redusă la câteva exemple, dar există în rândul acestoa unele care au depășit granițele regionale și pe cele ale tradițiilor locale.

Colindele românești adună în tematica lor mituri, legende și elemente religioase. Cetele de colindători pot avea în repertoriul lor cântece de gazdă – prin care îi poftesc pe cei ai casei să îi asculte, familiale, creștine – evocând Nașterea Domnului, de doliu, de vânătoare sau de pețit.

Colindătorii pot veni cu o adevărată recuzită: blănuri de animale, sorcove din flori uscate și beteală, stele împodobite sau măști reprezentând fețe urâte și schimonosite, care să sperie spiritele rele adunate de-a lungul anului. Instrumentele cele mai populare de acompaniament sunt toba, trompeta sau vioara.

Cele mai stranii animale care apar în colindele românești sunt leul, dulful (delfinul) sau cerbul. Ursul și capra, simboluri de influență slavă, sunt cele mai populare, colindătorii îmbrăcându-se pentru a personifica aceste două animale.

Un colind de vânătoare foarte răspândit în România este „Domn, Domn, să-nălțăm”. În colind este menționată „vânătoarea boierilor”, iar prada vânătorii, iepurele, simbol de rău augur în folclorul românesc, este transformat într-o jertfă pentru Mântuitor: „Să facă din pielea lui/Veșmânt frumos Domnului”.

Colindul de stea cel mai popular este „Steaua sus răsare”. Steaua devine astfel un obiect al ritualurilor de iarnă, fiind astrul care a vestit pe cer Nașterea lui Iisus Hristos. Colindele de stea se cântă din Ajunul Crăciunului și până pe 7 ianuarie, la Sfântul Ion.

Un colind familial, în apare descrisă copilăria, este „Galbenă gutuie”. Popularizat în ultimii ani pe rețele de socializare, colindul are în centrul său un element al toamnei, gutuia. În folclor, fructul este prezent în riturile de naștere și botez, aici făcând legătura cu Sărbătoarea Nașterii Domnului. Interpretarea cântecului, atât în cor, cât și cu solist, cu acompaniament instrumental sau fără, transmite emoția sărbătorilor din copilărie, petrecute acasă, în familie.

Un colind care se interpretează în cor este „Ce bucurie ar fi!”. Acesta iese din tiparul folcloric și amintește de bucuriile Sărbătorilor de iarnă.