Coregraful Gigi Căciuleanu, despre pandemia de Covid: „Ne-am băgat unii pe alții într-o cușcă psihologică. Noi suntem teribili”

  • Dansatorul și coregraful Gigi Căciuleanu a fost invitat, joi, în cadrul emisiunii „Marius Tucă Show”.
  • Căciuleanu: „Ne-am băgat unii pe alții în cușcă, cușcă psihologică”.
  • Căciuleanu: „Animalele nu fac două lucruri, nu torturează și nu te privează de libertate, nu te bagă într-o cușcă”.

Știi sau nu știi, noi îți spunem: triskaidephobia este fobia de numărul 13. O fi sau n-o fi cu ghinion, nu suntem noi în măsură s-o spunem. Dar suntem în măsură să te informăm că azi, treișpe mai, e ziua lui Gigi Căciuleanu. De profesie nebun și coregraf neostenit, Gigi Căciuleanu are în ADN mișcarea. Cultul pentru estetica aceasta a mișcării, perfecționismul în stare pură. Gigi Căciuleanu are acel curaj care-l face pe om să pară un Hamlet excentric în ochii semenilor lui. Să fim serioși, însă: nebunia e cea mai valoroasă stare a artistului. Un artist cuminte e un non-artist. Dixit!

Cum e ziua lui Gigi Căciuleanu, cum a fost în copilărie, la maturitate? „E foarte neplăcută o zi de naștere, pentru că te pune să te gândesti la tot felul de lucruri. Cum e Revelionul. Trebuie să îl organizezi și niciodată nu iese bine. Cel mai frumos Revelion a fost când eram săraci și, la sfârșit, tatăl unei fetițe ne-a invitat acasă și ne-a dat o cutie cu pișcoturi. Am avut un cârnat și o sticlă de vin de 2 lei, vin de tablă, ne-am distrat, am râs, până la 7 dimineață. Apoi ne-am dat seama că era un cârnat pentru câini. Ceea ce organizezi nu prea se întâmplă cum vrei tu. Sunt cu o frică în sân când vine aceea zi, lumea te întreabă câți ani ai? Când ai 17 ani nu contează. Vai, dar ce bine arăți, dar ce prost arăți…”.

„Cele mai frumoase aniversări le-am petrecut când am avut spectacole”

Cea mai frumoasă aniversare, cel mai frumos cadou? „În copilărie nu prea am primit cadouri. Noi vorbim de a treia copilărie. Foarte multă lume care îmi scrie, acum e cu sms-ul, mi se pare foarte frumos, le mulțumesc și să le spun cât de emoționat sunt vor să spună „nu te uităm”, mi-e dor. Cele mai frumoase aniversări le-am petrecut când am avut spectacole. Îmi amintesc în Chile, acum vreo 8 ani, mi-au făcut tort mare, foarte frumos, chilienii sunt foarte formali, și maestru, și danke, și deodată unul îmi trage un brânci și m-a băgat cu capul în tort. Am înțeles că atunci am împlinit acel an în plus. Era ca la filmele cu comici”.

Ce se mai aude pe la Paris? „Ce se aude peste tot, toată lumea construiește terase. O să mergem să mai bem o cafeluță, e în fața unei librării, micuță, chiar lângă barul lui Dede care a rămas deschis tot timpul. El stă cu o carte pe scaun și citește. Cred că a fost o perioadă frumoasă pentru cărți”.

Ce i-a lipsit cel mai mult? „Lucrul pe viu, și faptul că umbli cu o botniță, știu că sunt utile, dar este cumplită această anihilare a instrumentului de unde iese vorba, și de pupat, și de scuipat, dar ies în evidență ochii. Animalele nu fac două lucruri, nu torturează și nu te privează de libertate, nu te bagă într-o cușcă. Noi suntem teribili. Ne-am băgat unii pe alții în cușcă, cușcă psihologică, dar acum a fost foarte vizibilă, nu ai voie la 2 metri, tinerii nu s-au sinchisit”.