De ce iubim mirosul cărților vechi? Bibliosmia are explicații în neurologie și chimie, iar aroma paginilor a inspirat chiar înghețate și deserturi create de cofetari celebri

• Aroma de carte veche te atrage cu o întreagă interpretare afectivă.
• Aroma inconfundabilă a cărților vechi, cunoscută sub numele de bibliosmie.
• Neuroștiința și chimia din spatele acestei experiențe senzoriale unice.

Există puține senzații care ne transportă în timp și spațiu cu o asemenea putere evocatoare precum mirosul. Printre cele mai iubite și misterioase se numără, fără îndoială, aroma cărților vechi. Acea esență caldă, prăfuită, familiară, care se ridică dintr-un volum vechi de decenii are un nume – bibliosmie – și o explicație profundă, atât la nivel neurologic, cât și chimic. Este un fenomen cultural, o sursă de confort și nostalgie pentru mulți, transformând simpla lectură într-un ritual multisenzorial, adesea inexplicabil, dar întotdeauna profund.

De ce ne atrage aroma paginilor, fie ele proaspăt tipărite ori îngălbenite?

Atracția noastră față de mirosul cărților vechi transcende simpla preferință; este adânc înrădăcinată în mecanismele memoriei și emoției umane. Rab Nawaz Khan, medic specialist neurolog și pasionat de cărți, explică: „Mirosul are legături neobișnuit de puternice cu rețelele cerebrale implicate în emoție și memorie autobiografică”. Această conexiune directă se datorează faptului că „mirosul este unic printre simțuri prin faptul că are o legătură destul de directă cu părțile creierului care gestionează emoțiile”.

Cheyenne Williams, autoare și editor, este de acord, spunând că „amintirea este o parte imensă a ei. Un miros te poate duce înapoi într-un loc înainte chiar de a-l identifica conștient”. Ea adaugă că, pentru mulți, cărțile vechi sunt legate de „bibliotecile din copilărie, biblioteca unui bunic sau pur și simplu sentimentul de a fi într-un loc liniștit și sigur”. Astfel, deși pare doar o plăcere personală, este, de fapt, o interacțiune complexă între chimie, memorie și neuroștiință, unde notele specifice (vanilie, migdale) declanșează chiar și circuite de recompensă în creier.

Adevăratul secret al mirosului distinctiv al cărților vechi se află în procesul lent de descompunere chimică. Dr. Khan dezvăluie că „pe măsură ce hârtia îmbătrânește, celuloza (fibra de lemn) și lignina se descompun încet și eliberează compuși organici volatili”. Acești COV sunt responsabili pentru paleta olfactivă complexă. Williams subliniază importanța ligninei, care „se găsește în hârtia din pastă de lemn și produce un miros dulce pe măsură ce îmbătrânește. De aici provine o parte din caracterul asemănător vaniliei”. De aceea, cărțile din hârtie ieftină au adesea un miros mai puternic.

Mirosul „clasic” este dat de patru molecule principale: vanilină (vanilie), benzaldehidă (migdale), furfural (pâine prăjită) și guaiacol (afumat/condimentat). În contrast, cărțile noi au o aromă diferită, provenită din solvenții cernelii, substanțele chimice de tratare a hârtiei și adezivii de legătorie. Ambele tipuri de cărți eliberează COV, dar originea și calitatea lor variază, oferind o experiență olfactivă distinctă pentru fiecare etapă a vieții unei cărți.

Ce fel de satisfacție culinară poate să fie aici?

Întrebarea care apare adesea este dacă inhalarea acestor COV este sigură. Este firesc să fim precauți, având în vedere că unii COV sunt asociați cu efecte adverse. Cu toate acestea, Dr. Khan ne asigură: „Mirosul normal de hârtie învechită dintr-o carte curată și uscată este puțin probabil să fie dăunător în timpul manipulării obișnuite”. Concentrația de COV eliberați de o carte obișnuită nu este suficient de mare pentru a reprezenta un risc real. Pericolul real nu provine din procesul natural de îmbătrânire, ci din factorii de mediu. Dr. Khan avertizează că „praful și mucegaiul sunt diferite, deoarece particulele și sporii pot irita nasul, ochii, gâtul și plămânii”.

Cheyenne Williams rezumă perfect, oferind o regulă simplă: „Cald, dulce și uscat este chimia frumoasă a îmbătrânirii. Ascuțit, neplăcut și umed înseamnă manipulare cu grijă”. Așadar, atât timp cât cartea nu prezintă semne de mucegai, puteți continua să vă bucurați de aroma sa unică fără griji.

În Londra, la Chin Chin Ice Cream Soho, a fost creată, în iunie 2026, o înghețată unică, cu aromă de carte, special pentru a celebra lansarea în Marea Britanie a noii cărți „Eat Your Ice Cream”, de Drezekiel Emanuel. Acest sortiment inedit, denumit „Paper and Ink Gelato”, este compus din înghețată cu gust de hârtie, așchii caramelizate de ciocolată sub formă de creion, sos de cerneală din afine și hârtie comestibilă, având ca scop să recreeze experiența senzorială a lecturii unei cărți fizice.

Jordi Roca, renumitul cofetar de la legendarul El Celler de Can Roca din Girona, a creat un desert extraordinar cu aromă de carte veche, revenit în meniul restaurantului într-o nouă versiune, ce îmbină tehnici antice și avangardiste precum enfleurage-ul și Rotaval-ul pentru a extrage esența olfactivă a volumelor îmbătrânite. Acest desert include un „millefeuille” cu cremă de ceai Earl Grey, înghețată de „magdalenas”, plăcuțe de unt caramelizat și o hârtie de orez comestibilă, imprimată cu citate din Marcel Proust, toate infuzate cu aroma distinctă de carte veche, reprezentând un omagiu adus „reîntâlnirii cu momentele literare”.

Editura independentă Quirk Books din Philadelphia a imaginat o serie de arome inedite de înghețată, inspirate din titluri literare celebre, transformând cărțile în deserturi delicioase. Printre creațiile lor se numără „Berry Potter and the Container of Secrets”, cu un amestec magic de „butter beer” și broscuțe de ciocolată, „Oliver Twist: Please Sir, I Want Some More”, o combinație de ciocolată neagră și vanilie cu toffee englezesc, și ambițiosul „War and Peach”, un deliciu epic, alături de alte sortimente precum „One Fish, Two Fish, Red Fish, Blue Fish”, „Captain Corelli’s Mandarin” sau „The Talented Mr Raspberry Ripple”.