Astăzi sărbătorim o zi cum nu e alta în an. Este ziua Învierii Domnului. Casa noastră se umple de lumină, speranță și liniște.

Este ziua care ne amintește să credem, din nou, în minuni. Ne amintim ce înseamnă sacrificiul. Câtă bucurie poți aduce în viața altora, cu prețul durerii tale.

Și doar prin sacrificiu, se nasc minunile. După sacrificiu, începe viața! Tu ești minunea în care cred cei care te iubesc! Tu le aduci lumină și tot tu ești nou, din nou.

Recomandări

MACRON CERE ARMĂ NUCLEARĂ PENTRU UE
CE FACEM CU POLUAREA?
CHINA AVERTIZEAZĂ SUA
BANII PENTRU UCRAINA RĂMÂN ÎN SUA
NO MORE EMMA?
SORANA MERGE ÎN TURUL 3 LA MADRID OPEN

Paștele ne îndeamnă, an de an, să credem în minuni

Sunt aproape două milenii de când mergem la biserică și rostim cu toții în cor: „Hristos a înviat!”. Oare a rămas doar un ritual? Tu mai crezi în minuni, acum, în 2021?

Minunile nu sunt doar cele care vorbesc despre transformarea apei în vin. Se întâmplă în fiecare zi, la orice pas. Fiecare om își trăiește propria minune. Trebuie doar să-ți faci timp să le vezi.

Ioana Enache, coresepondent Aleph News, a trăit o minune pe propria-i piele.

„A trebuit să trec printr-o scenă desprinsă din filmele de groază ca să ajung să cred că se pot întâmpla minuni. Eram în vacanță în Grecia, acum doi ani, la sailing și dintr-o dată s-a întunecat cerul, a început o furtună pe mare, noi eram deja în larg, cel mai apropiat port era undeva la 15 minute din punctul în care ne aflam noi, valurile au început să fie undeva la 7-8 metri.

Momentul în care cred că m-am speriat cel mai tare, a fost când tata era să cadă de pe barcă fără vesta de salvare cred că nici acum, după doi ani, nu pot să-ți exprim în cuvinte ce am trăit în momentul în care, pur și simplu îl vedeam pe tata că era să zboare de pe barcă. Au fost cele mai lungi 15 minute din viața mea, nu o să le uit niciodată, nu o să uit niciodată că o vacanță s-a transformat într-o lecție de viață atât de importantă. Și tot ce am putut să fac în acele 15 minute până am ajuns în port, a fost să mă rog continuu. Și atunci am înțeles cât de importantă este credința”, a povestit Ioana.