- Generalul de origine română joacă un rol crucial în expansiunea teritorială a Statelor Unite.
- Tranzacția de șapte milioane de dolari transformă definitiv harta geopolitică a lumii.
- Diplomația și curajul pe câmpul de luptă îi asigură lui Pomuț un loc în panteonul eroilor americani.
- În 1867, Statele Unite cumpără, de la Imperiul Rus, Alaska pentru 7,2 milioane de dolari
- Tranzacția a fost criticată de clasa politică americană și este supranumită „Seward’s Folly”
- Achiziția este una din cele mai importante din cele mai importante din SUA, pentru că Alaska are resurse de aur, petrol și gaze
- Alaska are și o poziție strategică importantă în nordul Pacificului
- În august 2025, Donald Trump l-a invitat pe Putin în Alaska, unde au discutat războiul din Ucraina
Istoria modernă a Statelor Unite ale Americii păstrează în paginile sale amprenta discretă, dar profundă, a unui român plecat din Transilvania pentru a-și împlini destinul dincolo de ocean. George Pomuț. Născut într-o familie de brașoveni în Regatul Ungar și educat în marile academii militare europene, a reușit să treacă de la statutul de refugiat al Revoluției de la 1848 la cel de general și diplomat de rang înalt.
Momentul de apogeu al carierei sale rămâne ratificarea tratatului din 9 aprilie 1867, prin care Statele Unite
cumpărau Alaska de la Imperiul Rus. Pomuț nu a fost doar un martor al acestui eveniment, ci un arhitect al negocierilor, folosindu-și erudiția și stăpânirea a opt limbi străine pentru a facilita una dintre cele mai profitabile tranzacții imobiliare din istoria omenirii.
Istoricul Ioan Aurel Pop a explicat, la Aleph News, destinul special al acestui erou.
Cât de mare a fost, concret, rolul lui George Pomuț în cumpărarea Alaskăi?
Ioan Aurel Pop, istoric: „Pomuț a fost un om foarte important pentru istoria secolului al XIX-lea a Statelor Unite, pentru că a ajuns, datorită meritelor sale speciale și culturii generale pe care o avea, un om de mare rafinament intelectual. Contemporanii lui americani așa îl prezentau.
Deci Pomuț a fost numit consul la Sankt Petersburg în 1866 și a rămas consul și apoi consul general până în 1878. Deci a avut o carieră foarte importantă în serviciu țării sale ca diplomat. Și cum Rusia tocmai ieșise dintr-un război distrugător pentru ea, războiul Crimeii din care a fost înfrântă și nu mai avea un prim rol pe piața internațională, își construia un prim rol mai departe.
A fost dispus la un moment dat să intre în tratative cu Statele Unite.
Pomuț a fost între primii negociatori și la un moment dat a fost chiar șeful delegației americane care a disputat acest lucru în anii 1866-1867. Alaska era rusească, avea cam 1.500.000 de kilometri pătrați, ceva mai mult chiar decât atât, dar în total erau vreo 60-70.000 de locuitori, mai mulți aborigeni localnici.
Și tratativele nu au fost simple, dar până la urmă, pentru o sumă modică, dacă facem un calcul, Statele Unite au plătit cam 5 cenți pe kilometru pătrat, cum am zice noi, în unități de măsură mai recente.
Deci oricum, 5 cenți pe o unitate de suprafață e enorm de puțin și Alaska a devenit până în final partea Statelor Unite ale Americii, s-au făcut niște ceremonii, s-a înlocuit Steagul Rusesc cu Steagul American, Pomuț a asistat la toate aceste evenimente și sigur a avut un mare succes în Statele Unite.
Cumpărarea Alaskăi a fost extraordinară, aprobată de Congresul American, reflectată de presă, foarte puțini s-au opus. Cei care n-au înțeles despre ce-i vorba.
La scurtă vreme după cumpărare, Pomuț a fost felicitat pentru că s-au descoperit zăcăminte extraordinare în Alaska despre care rușii nu știau. Așa că rolul lui de diplomat a fost extraordinar”.
Ce spune destinul lui George Pomuț despre felul în care emigranții europeni au participat la construcția identității americane?
Ioan Aurel Pop, istoric: „Identitatea americană este una multipolară, plurietnică, pluriconfesională și succesul Statelor Unite în lume, după părerea mea, constă în emigrație, valuri întregi de oameni noi, ambițioși, dorniști de succes, s-au revărsat acolo peste ocean și au asigurat victoria Democrației, succesul oamenilor de afaceri și totul s-a datorat emigrației.
În afară de aborigenii americani sau „pieile roșii”, cum le zicem noi, pe care noii veniți i-au asuprit, i-au exterminat, i-au învins, i-au bătut în primele decenii și chiar în primul secol, în afară de asta, noii veniți sunt toți europenii. Ei au construit Statele Unite – emigranți de limbă engleză, de limbă germană aproape egal de mulți, și mai ales, de limbă franceză, pentru că în 1803 Napoleon vânduse Louisiana, care era întinsă de la Marea Caraibilor până la Marile Lacuri.
America s-a construit prin emigranți și vreau să vă spun că spre sfârșitul secolului XIX și începutul XX și prin emigranți români de mare anvergură, români mai ales din Transilvania, din Imperiul Austro-Ungar, care se duceau să caută o viață mai bună, ei erau situați mai spre Occident și puteau mai ușor să ajungă acolo, în zona Marilor Lacuri, la Cleveland, Chicago și în alte zone, la Pittsburgh, acolo de unde se exploata cărbune și unde să construise o industrie siderurgică mare. Peste tot au fost prezent români care și-au adus contribuția la construirea Americii, dar, cum spuneam, erau și polonezi, și sârbi, și unguri, și toate neamurile din această parte de Europa”.
De ce este George Pomuț atât de puțin cunoscut în România, deși numele lui este legat de una dintre cele mai importante achiziții teritoriale din istoria SUA?
Ioan Aurel Pop, istoric: „E o carență a noastră a românilor. Noi nu știm să ne prețuim valorile și atunci când alții ne scot în evidență, în străinătate, ne trezim și noi. Dar totuși vreau să vă spun că eu în plin regim comunist am învățat la școală despre George Pomuț, poate am avut profesor mai bun, nu mai țin minte dacă numele lui era trecut în manual, dar am învățat despre el și profesorii mi-au vorbit cu mândrie despre primul general român în Armata Nordistă, care a obținut atâtea victorii și a fost admirat de Abraham Lincoln, de generalul Sherman, cunoscut în război și care și-a făcut și el o carieră cumva de self-made man.
S-a construit singur prin talentele lui deosebite, dacă nu-l cunoaștem, în niciun caz nu e vina lui, e vina noastră și trebuie de acum încolo să facem niște eforturi. Sunt organizații din România care o fac recent, i s-a făcut un portret extraordinar, care a ajuns în Statele Unite, probabil vor mai ajunge și alte inițiative de acest gen, expoziții pe care trebuie să le facem, dar rămâne carența noastră de a nu-l face cunoscut printre români. Poate ne vom trezi și îl vom face cunoscut mai mult”.
De ce nu se inspiră politicienii români de la astfel de personalități?
Ioan Aurel Pop, istoric: „Pentru asta îți trebuie educație multă, cultură generală serioasă. Dumneavoastră ați spus că știa atâtea limbi. Ia să vedem noi, diplomații noștri care ne reprezintă acum peste hotare, ce știu să vorbească în afară de engleză. Și îți mai trebuie rafinament. The Art of the Deal a lui Trump din 1987, de fapt trăia arta negocierii pe care am moștenit-o de la greci încoace cel puțin. Arta negocierii presupune multă tenacitate, multă căldură sufletească, mult rafinament, nu doar foarte multă viclenie, cum cred unii.
Arta de a negocia poate aduce succesul atunci când exprimarea este sinceră și când interlocutorul tău simte că spui adevărul în ceea ce faci. Nu șmecherii, nu glume, nu facilități. Și elemente facile, și elemente foarte, foarte serioase. Așa se câștigă prin negocieri victorii diplomatice cu totul speciale. Dacă ai noștri diplomați și membrii Parlamentului și toți cei care vin în legătură cu străinii ar mai citi câte ceva din trecut, inclusiv negocierile lui Pomuț privind Alaska, și-ar da seama că nu acționează bine și poate ar ști să se corecteze”.