Mi-am petrecut, recunosc, vreo câteva nopți în „Bibliotheca semiologica curiosa, lunatica, magica et pneumatica” a lui Eco, pipăind cărțile, încercând să recunosc după ferecătură una anume – un SF pe vremea când a fost scrisă: autorul imagina lumea ca pe o imensă bibliotecă populată de analfabeți funcțional.
O definiție mai dramatic de corectă n-aș putea găsi prezentului nostru.