Maia Morgenstern: „Suferința este materie primă pentru artă”

  • Maia Morgenstern, despre proiectul „Nu sunt eu”, mărturisind că este „un spectacol, o biografie, o poveste în care nu pot să spun altceva decât adevărurile incomode.”
  • Maia Morgenstern: „De ce să mă las umilită? Acum 40 de ani, pe vremea mea și asta se mânca cu lingura, un soi de umilință adâncă: dacă nu eram eu, erai nimic!”
  • Maia Morgenstern, despre statutul de angajat cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată. „Da, am trecut un concurs!”
  • Maia Morgenstern: „Mergem mai departe dacă știm ce avem de făcut. Lumina a căzut, și sunetul, și tot. Am avut o lumânărică. Păi cum erau spectacolele pe vremea lui Caragiale?”

Un interviu de colecţie în emisiunea „Ochii pe mine!”, având-o invitată în platoul Aleph News, pe Maia Morgenstern, marea doamnă a teatrului şi filmului românesc.

O discuție despre adevărurile din teatru, dar mai ales despre curajul de a spune adevărul, oricât de incomod ar fi el. Despre măștile pe care acceptăm sau refuzăm să le purtăm, despre autoironie, despre suferință în artă, despre roluri care te transformă și lase urme adânci.

Maia Morgenstern mărturisește că nu îi place superficialitatea și că își dorește ca să fie percepută fix așa cum este: un om cu lumini, cu umbre, cu dezamăgiri. Motto-ul după care invitata lui Vlad Craioveanu se ghidează în viață este: ,,Fericit și puternic ești atunci când iubești, fără să aștepți nimic în schimb”.

Maia Morgenstern: Am fost percepută ca fiind o persoană distantă”

Și fiindcă tot suntem la capitolul distanțare socială, actrița spune despre ea că este percepută ca fiind o persoană distantă.

„Sunt oameni care sunt distanți, care trăiesc în lumea lor și altfel cu o trăire foarte profundă, pe care nu simt nevoia s-o manifeste. Am fost percepută ca fiind o persoană distantă. Nu simt nevoia să mă pup cu cineva cu care nu simt nevoia să mă pup neapărat.”

Maia Morgenstern, despre adevărul din teatru: „Îți trebuie mult curaj!”

,,Discuția asta se poartă de foarte multă vreme. Și de ce teatru, și cum e teatru și dacă teatru. Cum este arta spectacolului. Teatrul se transformă, se preface, se caută pe sine, se disipează. Am pornit de la măști, nu vrem măști, le refuzăm, le acceptăm, le supunem, le opunem. Mergem înainte cu viață. Nu am venit aici să dau lecții nimănui, ci să port un dialog onest.

Teatrul este adevăr. Nu țin neapărat să fiu originală în fiecare zi și inventez o altă apă caldă. Cum facem teatru foarte adevărat? Ce ne cerem unul altuia? Asta ne cere publicul nostru? Asta ne cer profesorii noștri? Teatrul egal adevăr, egal viața. Adevărul, îți trebuie mult curaj să adevărul.”

Maia Morgenstern: Nu sunt eu”, un spectacol, o biografie, o poveste despre adevăruri incomode

„Teatrul este jocul adevărului. Mi-a fost așa de drag și ascultam zâmbind cum m-ați prezentat și vă mulțumesc pentru că m-ați prezentat așa. Imediat îmi aduc aminte și vă prezint cu mare drag un proiect care s-a născut din jale. «Nu sunt eu » este un spectacol, o biografie, este o poveste în care nu pot să spun altceva decât adevărurile incomode. Pentru că adevărurile pot fi de mai multe feluri. Există adevăruri incomode și trebuie să îți iei inima în dinți și să poți spune un adevăr.

Că devii mai puternic prin vulnerabilitatea prin care treci. Suntem un conglomerat. Avem fațete și când nu avem destulă putere, pentru că o amintire, cel puțin în cazul meu, când vine o amintire dureroasă, evadez. Pur și simplu alunec, mă agăț de altceva. De amintiri înduioșătoare, de râsul lumii, de autoironie. Autoironie este un aliat puternic al meu, pe care mă bizui. Autoironie egal vaccin.”

M. Morgenstern: „Suferința este materie primă pentru artă”

Marea actriță a teatrului și filmului românesc mărturisește franc că suferința este, într-adevăr, materie primă pentru artă, respectând însă rănile celuilalt.

„Suferința este materie primă pentru artă. În altă parte sunt reticentă. A nu zgândări o rană care nu-i a ta pentru a manipula. Dar suferința este materie primă pentru artă în general. Dar a fi atent la suferința din jurul tău, cred că e onest. Pentru arta teatrului, a rezona la suferința ce nu-i atât de departe de tine, a nu fi orb și închis în turnul tău de fildeș, este foartă important.”

Rolul vieții sau rolurile vieții? – Ce alege un mare actor?

„Cred că aș fi nedreaptă acuma față de tot ceea ce s-a întâmplat în cariera mea artistică, dacă aș numi un rol sau altul. Numai de dragul de a vă surprinde,voi spune Marguerite Gautier, Dama cu camelii, în regia lui Răzvan Mazilu. (…) N-avea nimeni încredere în noi, repetam pe niște culoare. Doi bani, la propriu și la figurat, nu dădea nimeni pe noi atunci și am vrut să se nască acest spectacol.”

M. Morgenstern: „Este cazul să înțelegem și să știm ce avem de făcut”

Actrița îți vorbește și  despre statutul de angajat, amintind un episod de acum 30 de ani, când, după multe evaluări, a fost angajată la Teatrul Național din București.

„Statutul de angajat cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată da, am trecut un concurs… mai multe la viața mea. Pe acesta l-am luat la Teatrul Național din București. Trei zile de concurs. A fost o comisie la Teatrul Național acum fix 30 de ani, din personalități mari, personalități ale Teatrului Național. O întreagă comisie ce a evaluat prestațiile noastre. Trei zile de cântat, dans, monolog, felul în care te potrivești într-o echipă, într-un colectiv, într-un ansamblu.

După trei zile de examen, de concurs în toate felurile, întreaga comisie, în frunte cu Andrei Șerban, evident, a decis care sunt cei care vor ocupa posturile: 20 de tineri, le vremea aceea. Vorbeam despre statutul de angajat, vorbeam despre ce presupune lucrul acesta pe perioadă nedeterminată.

Vorbim care sunt obligațiile, statutul unui angajat. Noi, artiștii, numai printre stele și cu picioarele înfipte în pământ. Este cazul să înțelegem și să știm ce avem de făcut, cum avem de făcut, cum răspundem, slujim statutului nostru.”

M. Morgenstern: „De domnul Victor Ioan Frunză mă leagă o mare prietenie”

Regizorul Victor Frunză s-a alăturat și el prin telefon emisiunii, cei doi mărturisind că îi leagă o frumoasă prietenie.

,,Spectacolul  «Nu sunt eu » ne-o arată pe Maia în postura de scriitoare, nu numai de actriță. În scenariu și în carte, Maia Morgenstern se povestește pe sine (…) Chiar și acum la Teatrul Evreiesc într-o perioadă foarte grea, o văd, observ cum își continuă demersul netulburată. O descrie numele dânsei, Steaua Dimineții, Luceafărul”, susține regizorul Victor Frunză, întrebat de Vlad Craioveanu cum ar caracteriza-o în câteva cuvinte pe marea actriță.

M.Morgenstern: „Oare frumusețea nu este și-n ochii privitorului?”

Ce înseamnă actor prost? – Un om care a trecut prin niște examene, niște verificări, cineva s-a uitat la el și nu l-a oprit să-i spună stop. Nu caut vinovați și victime. Cineva ce este actor astăzi sau este prost într-un anumit moment. Sau este prost condus. Sau nu este bine ce face. Te mai întreb oare frumusețea nu este și-n ochii privitorului? Cine spune, cum spune? ”

Maia Morgenstern, despre suișuri și coborâșuri în viață și în teatru

,,Au fost suișuri, au fost coborâșuri, au fost nedreptăți, au fost neînțelegi. Au fost multe roluri pe care le-am pierdut. Nu de puține ori nu mă potrivesc. Cu o situație, cu un context, cu un regizor. (…) Nu multe, dar au fost și astfel de cazuri. O nemultumire, o amărăciune profundă. Nu îmi este bine! De ce să mă las umilită? Acum 40 de ani, pe vremea mea și asta se mânca cu lingura, un soi de umilință adâncă: dacă nu eram eu, erai nimic!”

Maia Morgenstern, despre filmul Patimile lui Hristos”: „Port încă cicatricele”

„Întâlnirea cu Mel Gibson. Pentru unii spectatori, filmul a fost prea dur. Sunteți constient de toata controversa ce a însotit filmul. A durut groaznic. Controversa s-a lăsat cu atacuri asupra actorilor, la propriu. Am fost atacată la modul propriu. La conferințele de presă îmi era teamă să înțeleg ce mă întreabă. Eu port încă cicatricele. M-au atacat întrebându-mă “de ce ai îndrăznit sa joci în filmul ăsta?” Și dintr-o parte și din alta mă întrebau lucrul acesta.

Pe lângă aceste lucruri mai puțin plăcute, au fost și părți bune. Filmul a fost foarte vizionat. Foarte mulți oameni l-au privit, l-au judecat și este normal. Țin minte distinșii intelectuali de pe aici cum au aruncat cu pietre. Vorbeam despre dreptul fiecăruia, de a accepta, de a nu accepta.

Ooo, ce au aruncat cu pietre in mine. Mel Gibson i-a scris o scrisoare directorului de atunci al teatrului, să-i ceară voie să mă aibă la filmări. Toată lumea este flatată, dar se respectă niște reguli și niște proceduri. Sunt lecții importante în care suntem conștienți că suntem oameni și ne supunem legilor românești. Și atunci am și dreptul să spun respect legea, respect!”

Despre mesajul postat pe Facebook în legătură cu pensionarea sa, actrița mărturisește: ,,Cred în contracte, le respect și le citesc bine. Când o să vină vremea, va veni și pensionarea. Societatea nu este un elastic. Oamenii vin, se dezvoltă și pleacă. Legea trebuie respectată. Dar, atâta cât ești sub contract, respectă-ți contractul.”

Maia Morgenstern: „S-a întâmplat odată să cadă microfoanele, să cadă curentul și a rămas tehnica”

,,Jucăm în aer liber. Am jucat toată vara, prin toți boscheții, prin toate spațiile. Dacă avem tehnică vocală, acoperim noi amplificarea, ne descurcăm. S-a întâmplat o dată să cadă microfoanele, să cadă curentul și a rămas tehnica.

Tehnica vocală, o lumânărică aprinsă pe o masă și tehnica. Și am acoperit ce am avut de acoperit. A mers. Nu am renunțat. Mergem mai departe dacă avem tehnică, dacă știm ce avem de făcut. Și lumina a căzut. Și lumina, și sunetul, și tot. Am avut o lumânărică. Păi cum erau spectacolele pe vremea lui Caragiale?”