- Eminescu îți poate spune ce înseamnă un stat, dar și cum recunoști o națiune.
- Eminescu vrea să-și adune articolele cu o prefață istorică despre xenofobia la români.
- Volumul „Scrieri politice şi literare”, îngrijit de I. Scurtu, apare în 1905.
- Fiecare ideologie extremistă din România a abuzat de Eminescu.
Când ești Eminescu? Citești și îți poate spune ce înseamnă un stat, dar și cum descoperi prin ce recunoști o națiune. În același timp te surprinde când afli că: „Viaţa popoarelor, afirmă el, începe cu un”. Și dacă e vorba despre naționalism, națiune și controverse, discuția continuă.
Advertisment
Ce se aude în dezbaterile legate de naționalism și universalitate la Eminescu?
Cel mai repede îți răspunde chiar Eminescu: „Articolele mele de ziar revăzute și publicate în volum c-o prefață istorică despre xenofobie la români” (manuscris 2257 Opere vol. XV, p.386). Discuția începe acolo unde uităm că termenul de xenofobie nu mai înseamnă același lucru acum, când avem o arheologie a abuzurilor mult mai detaliată decât în anii lui Eminescu.
În plus, știi câte ceva despre Epigonii, cu Zilele de-aur a scripturelor române. Dar uite cum își explica Eminescu propriul entuziasm: „Dacă în Epigonii veți vedea laude pentru poeți ca Bolliac, Mureșan Eliade, or acelea nu sunt pentru meritul intern a lucrărilor lor, ci numa pentru că într-adevăr te mișcă acea naivitate sinceră, neconștiută, cu care lucrau ei. Noi cești mai noi cunoaștem starea noastră, suntem trezi de suflarea secolului — și de-aceea aveam atâta cauză de-a ne descuraja. Nimic — decât culmile strălucite, nimic — decât conștiința sigură că nu le vom ajunge niciodată. Și să nu fim sceptici ? Atâta lucru, cele mai multe puteri sfărâmându-se în van, în lupte sterile, cele puține — descurajate, amețite de strigătul gunoiului ce înoată asupra apei”, își explica Eminescu în 1870 pledoaria.
Recomandări
Cu ce schimbă asta perspectiva?
Dacă te gândești că e vorba despre un scriitor născut înainte să existe politic România, ți se schimbă poate perspectiva. Atunci te prinzi că vorbești despre cineva care e contemporan chiar cu apariția Principatelor Unite și a Regatului României și poate îți dai seama cât de diferit e ce se înțelegea prin comunism înainte de 1989, în România, apoi ce era în 90, același cuvânt și ce e acum.
Nici xenofobia nu are altă poveste. Dacă ți-am citat dintr-o scrisoare a tânărului EMinescu pentru Iacob Negruzzi din 1870, uite cum vedea el un model de „Ziarele Germaniei sunt mai chauviniste și mai poltrone decât toate — decât ale noastre chiar, implicând Columna ! (…) Înainte nu țineau la naționalitatea lor, pentru că nu prea aveau la ce ținea. Toată lumea lega de numele german epitetul nu prea măgulitor de „Holzkopf”. Azi lucrul se schimbă. Azi îi veți vedea tot așa de tenaci, greu de deznaționalizat, mândri de numele lor cum sunt francezii”.
Romantismul nu este doar din clișee, ci și din entuziasme care m-ai târziu s-au dovedit criminale. Așa că nu de scuze sau explicații ducem lipsă, ci doar de asumarea lucrurilor care poate nu ne plac. Dar până la urmă nici crimele nu sunt pedepside decât dacă sunt comise după ce există legi pentru asta. Iar Eminescu oferă una dintre ferestrele cel mai larg deschise spre o atmosferă socială pe care am prefera să o evităm dar ea tot există.
Citește și
- Pasiunile lui Eminescu: Juca șah și era un excelent înotător. Ce arată mărturiile despre sporturile practicate de Eminescu
- Românii celebrează identitatea culturală. Eminescu aduce împreună inimi din întreaga lume
- Ochelarii de soare sunt un accesoriu de nelipsit din garberoba oricărei persoane. Cum au devenit aceștia un simbol de statut?
Partenerii noștri