Cum au profitat studenții din Franța de pensionari în timpul pandemiei de coronavirus

• Programul ShareAmi își propune să combată izolarea resimțită de mulți oameni în vârstă în timpul pandemiei.
• În același timp, pensionarii le oferă studenților un sprijin esențial în dezvoltarea abilităților de comunicare orală în limba franceză.
• Organizatorii programului speră că acest cadru va contribui și la construirea unor relații intergeneraționale într-un moment în care persoanele mai tinere și cele mai în vârstă sunt separate.

După ce și-a petrecut o treime din stagiul său în Franța, în carantină, Elliot Bellman, student la limbi moderne, și-a făcut griji că abilitățile sale conversaționale vor avea de suferit din cauza izolării.

Dar discuțiile sale săptămânale cu doamna Giorgina Tolu, o doamnă în vârstă de 80 de ani, dintr-o casă de îngrijire din Paris, l-au ajutat să-și mențină cursivitatea, scrie The Guardian.

„În timpul pandemiei este dificil să călătorești și să ai experiențele normale de a ieși și de a vorbi cu oameni noi”, a spus Bellman, în vârstă de 20 de ani, student în anul III la Universitatea din Warwick.

„Lucrul acesta îmi permite deci să vorbesc în continuare cu cineva în franceză. Și doamna Tolu nu mai are pe nimeni din familie alături, așa că simt că o ajut oarecum să depășească starea de singurătate. Este reciproc benefic”.

Bellman este unul dintre cei 107 studenți din întreaga lume care au fost puși în legătură cu un cetățean din Franța în cadrul programului ShareAmi, care își propune să combată izolarea resimțită de mulți oameni în vârstă în timpul carantinei stricte din Franța și să îi ajute în același timp pe studenții care nu pot călători în străinătate, să își dezvolte abilități lingvistice.

Izolarea crescândă în rândul persoanelor în vârstă din Franța, în timpul restricțiilor din pandemie și faptul că studenții nu puteau face în această perioadă schimburi sau stagii au condus-o pe Juliette Neyran la ideea construirii schemei ShareAmi, un cadru de solidaritate, prin care persoanele în vârstă să fie mai puțin izolate, dar să fie totodată și de folos.

„Cred că asta este ceea ce ajută cu adevărat la construirea relațiilor”, spune Neyran.

Proiectul a fost testat inițial cu cinci studenți de limbi străine de la Universitatea din Warwick

Schema a fost testată pentru prima dată cu cinci studenți de limbi străine de la Universitatea din Warwick, dar acum s-a extins la studenți din întreaga lume, până acum fiind înscriși în program peste 6.800 de studenți.

Neyran a spus că speră, de asemenea, că acest cadru va contribui și la construirea unor relații intergeneraționale într-un moment în care persoanele mai tinere și cele mai în vârstă sunt separate din cauza pandemiei. „Nu am prea multă experiență în dialogul cu persoanele în vârstă”, a spus Bellman, „dar conversația [cu dna Tolu] este minunată”.

„Când era mai tânără, obișnuia să călătorească mult, așa că am vorbit multe despre asta – a fost în Anglia, a locuit în Africa destul de mult timp. Și vorbim mult despre sport, pentru că îi plăcea să înoate. Întotdeauna mă întreabă ce am făcut, așa că vorbesc despre lecturile mele și despre cursuri și vorbim și despre politică”.

Studenta Isabel Cartwright a intrat și ea în legătură cu doi interlocutori, amândoi în jur de 70 de ani, tot prin intermediul dragostei față de călătorii.

Ea a vorbit timp de câteva luni cu Martine, care locuiește cu soțul ei în Marsilia, și cu Marie-Christine, care locuiește singură în Strasbourg și, dacă va fi posibil, intenționează să le viziteze pe amândouă la vară.

„Martine a fost literalmente peste tot în lume. Amândouă suntem persoane destul de sociabile, ca să fiu sinceră, este pur și simplu o încântare să vorbesc cu ea. Și învățăm fiecare multe despre cultura celeilalte”, a spus Cartwright.

Cartwright, studentă în anul II în orașul englez Stoke-on-Trent, a avut întotdeauna dificultăți la comunicarea orală la franceză, dar conversațiile cu partenera sa de dialog din Franța „i-au sporit cu adevărat încrederea și abilitatea de a vorbi”.

Acum, Martine vorbește săptămânal, prin apeluri video, cu tatăl lui Isabel, pentru a-și spori abilitățile de exprimare în engleză.

„A devenit acum o conexiune în familie și cred că ne oferim multe lucruri reciproc”, a spus Isabel. „Restricțiile au fost mult mai dure acolo și cred că este foarte important ca oamenii să aibă pe cineva cu care să vorbească”.