De câte ori am drum, mă întorc la dicționarul meu preferat, opera lui Jacques José Mordechai Attali, „Dicționar tandru al iudaismului”.
Astăzi suntem în 15 Nissan, anul 5786 de la Facerea Lumii. Aseară, evreii au prăznuit Ajunul de Pesah. Sărbătoarea va dura șapte zile în Israel și opt în diaspora.
Așa își începe Attali explicația la PESAH:
„Mi-au plăcut întotdeauna aceste seri de prinăvară, când familia se reunește pentru a asculta povestea eliberării din sclavia egipteană, repetată la infinit. Numele (Pesah – <trecere pe deasupra>) trimite la trecerea lui Dumnezeu pe deasupra casei evreilor, chiar înaintea omorârii întâi-născuților egipteni. Este sărbătoarea pe care creștinii au transformat-o în Paște, în urma unei coincidențe de calendar. Deci, de fapt, nu există un <Paște evreiesc>, ci mai degrabă un <Pesah creștin>. Pesah înseamnă și cele trei litere PSH, care se pot traduce prin <cuvântul care eliberează de păcat>. De unde importanța vorbirii”…