• Sute de mii de români trăiesc, învață și muncesc în Franța, de la constructori la medici, informaticieni sau profesori universitari.
• Tradiția prezenței romanilor în Franța s-a născut cu generația pașoptistă educata de Jules Michelet și Edgar Quinet.
• Sute de mii de romani aleg să își facă vacanțele la Paris, pe Coasta de Azur sau pe Valea Loarei.

Sute de mii de romani stabiliți în Franța sărbătoresc și ei Ziua Națională a patriei lor adoptive. Franța este o destinație privilegiată pentru romani încă de la generația pașoptiștilor, și nu doar pentru cei care se școlesc aici sau se stabilesc – temporar sau definitiv – dar și pentru sutele de mii de romani care o aleg că destinație de vacantă.

Statisticile etnice sunt interzise în Franța, dar nu e nevoie de statistici că să iți dai seama că trăiesc aici cel puțin la fel de mulți români că în Italia sau Spania. Nu există francez care să nu fi avut măcar o dată de-a face cu un medic român. În anii 50 umbla o vorbă : „nu exista cabinet de arhitectură la Paris fară românul lui”. Azi putem adaugă : „Nu exista societate IT care să nu aibă românii săi”. Dar îi găsim peste tot – în construcții, în universități, în servicii, în administrație.  

Nu există Minister în Franța care să nu aibă românii lui. De la Paris și până la cel mai îndepărtat cătun, la un moment sau altul vei sau auzi vorbindu-se românește. Sunt români care participa la strălucirea Franței în lume, așa cum au făcut-o înaintașii lor, dar care rămân, cu încăpățânare, în același timp români.

Cum s-a născut această prietenie atât de strânsă între francezi și romani ?

Începând cu generația pașoptistă, care a fost școlită de Jules Michelet sau Edgar Quinet și a adus idealurile revoluționare în Principate. Până la crearea marilor universități -pe modelul francez – în România, elita s-a format la Paris. Nu este de mirare că am împrumutat de la Franța modelul administrativ, modelul politic, modelul sistemului judiciar. Franța lui Napoleon al III lea a fost decisivă în unirea Principatelor – la care se opuneau celelalte imperii, Rus, Otoman și Britanic – iar Franța lui Clemenceau a fost decisivă în Marea Unire. Perioada comunistă de 50 de ani ne-a îndepărtat de Franța, dar legăturile s-au reluat azi mai puternice ca oricând. Și azi, transferul nu este unilateral, căci francezi învață de exemplu la Facultatea de Medicină din Cluj, care a înființat o secție în limba franceză.

Citește și

• Temperaturile ridicate opresc circulația pe mai multe drumuri. CNAIR impune restricții de tonaj pe autostrăzi, drumuri expres şi drumuri naţionale
• Una dintre cele mai spectaculoase proprietăți din Saint-Barthélemy costă 49 mil. $
• Franța celebrează azi 235 de ani de la căderea Bastiliei. Pentru prima dată, 1.000 de drone luminoase participă la spectacol