- România ocupă ultimul loc în UE la lectură, doar 29,5% dintre persoane au citit cărți în ultimele 12 luni.
- „Marele Gatsby”, un roman subțire din America epocii jazzului, ar trebui să dureze doar două ore și 51 de minute.
- „Ulise” al lui Joyce, necesită un angajament de aproape 15 ore.
Te-ai întrebat vreodată cât ți-ar lua să citești cele mai bune cărți din toate timpurile? Aici…treaba e subiectivă. Depinde de ritmul de lectură și de cât timp îți poți dedica zilnic. Unele cărți pot fi parcurse în câteva ore, în timp ce altele ar putea să îți ocupe luni sau chiar ani.
Advertisment
Ce cărți nu trebuie să ratăm dacă suntem pasionați de citit?
O analiză The Greatest Books estimează că, pentru a termina top 10 cele mai apreciate opere literare, ar putea dura până la 50 de ani, asta bineînțeles dacă dedici doar o oră pe zi cititului. În acest top „Marele Gatsby” de Scott Fitzgerald este pe primul loc și este considerat unul dintre cele mai bune romane din toate timpurile, dar și unul dintre cele mai accesibile în ceea ce privește timpul necesar pentru a-l citi. Studiul spune mai exact că nu ar trebui să dureze mai mult de 2 ore și 51 de minute, dar asta depinde de timpul pe care îl ai alocat acestui hobby. Este genul de lectură ușoară, care să te atragă prin misterul personajului principal și care 100% o să te trimită să vezi și filmul pentru a vedea încă o viziune a Marelui Gatsby.
Pe locul 2 avem „În căutarea timpului pierdut” a lui Marcel Proust care deja devine o lectură mult mai complexă față de cea de pe primul loc. Iar pe locul 3 este „Ulysses” de James Joyce care este considerată un test de anduranță pentru cititori, dar și o capodoperă care recompensează pe deplin răbdarea acordată detaliilor subtile.
Recomandări
Citește și
- Tu cum îți gestionezi bugetul? Majoritatea oamenilor aleg metoda 50/30/20. Care sunt limitele
- La Meron, o cafenea din Cluj, poți îmbina cafeaua cu arta. Crina Ciocian: „O dată la cinci săptămâni aducem un artist nou și o nouă expoziție”
- Școlile din România pot angaja psihologi. Profesor: „Școala nu poate să devină un cabinet psihologic”
Partenerii noștri