• Scrisul de mână dispare, fiind înlocuit de tastatură și ecrane tactile.
  • Studiile arată că scrisul manual contribuie la procesarea profundă a informației.
  • Din ce în ce mai mulți copii pierd capacitatea de a scrie de mână cursiv.
  • Scrisul de mână ne leagă de trecutul identității umane.

Când ai scris ultima dată o scrisoare? Scrisul de mână începe încet, dar sigur, să fie înlocuit complet de utilizarea tastaturii sau a ecranului tactil. Cum ne afectează această schimbare, dar și cât de important este scrisul pentru istoria și identitatea omului?

Cum am ajuns aici? Ce impact are această tranziție de la scrisul de mână către cel în format digital?

Așa cum putem vedea în articolul publicat de Christine Rosen pentru The Guardian, pierderea acestei deprinderi, anume scrisul de mână, este un proces care poate schimba chiar felul în care trăim și relaționăm noi, ca oameni. Avem o pierdere a impactului personal în scriere, o pierdere a autenticității în momentul în care noi nu mai scriem de mână.

Ne aflăm într-o eră a supravitezei aș zice, a informației care trebuie înmagazinată repede și transmisă poate și mai repede. Nu mai avem timp să ne lăsăm amprenta personală asupra lucrurilor pe care le facem. Elevii spre exemplu, cei mai tineri, pentru mulți scrisul cursiv este ceva de domeniul trecutului, mai apropiat de părinții și de bunicii noștri decât de epoca actuală.

Recomandări

IOHANNIS RĂMÂNE ÎN FUNCȚIE
HAMAS ELIBEREAZĂ 3 OSTATICI
PUNE AMERICA PE JAR
A.I. DATE-N META!
DOGE SUBMINEAZĂ SIGURANȚA SUA
RO. ONESTĂ FURĂ STARTUL

În China, spre exemplu există și un termen: „tibiwangzi” ceea ce înseamnă „iei stiloul, dar uiți caracterul”. De asemenea, semnătura personală care este într-un fel un act de identitate al nostru, personal, devine din ce în ce mai puțin utilizată. A fost o discuție acum ceva vreme legată de Bob Dylan care a folosit un autopen pentru a putea semna în serie o ediție limitată a cărții sale.

Ce înseamnă asta pentru noi ca oameni? Ne afectează în mod direct în vreun fel?

Cu siguranță. Spre exemplu avem un studiu al psihologilor Pam Mueller și Daniel Oppenheimer care ne arată că studenții care își iau notițe de mână pot reține și dezbate concepte abstracte mult mai facil și mai cuprinzător decât studenții care își iau notițe pe laptop. Scrisul de mână rămâne esențial în procesarea profundă a informației.

Desigur și ajungem pe tărâmul literaturii, al artei, unde scrisul de mână este intrinsec legat de artă, de conceptualizarea intensității trăirii umane. Scriitoarea Mary Gordon ne vorbește de importanța scrisului de mână prin ideea faptului că ne implică în mod fizic, practic în momentul în care scriem ne legăm atât cu trupul, cât și cu sufletul de mesajul pe care îl transmitem în cuvintele așternute pe foaie. Vedem astfel cum scrisul devine o legătură a noastră, a identității noastre cu trupul și implicit cu lumea exterioară.

De la învățat, la comunicat și la exprimarea celor mai profunde trăiri ale noastre, scrisul de mână este legat iremediabil de ce îl face om să fie om. Dacă se va întâmpla să dispară în vreun fel această îndeletnicire ar fi primul semnal că noi, oamenii, ne vedem în mod fundamental altfel și nici nu am realiza transformarea, pentru că nu mai avem reperele scrise de noi care să ne aducă aminte de cine am fost odată.

Citește și