Sensibilitate și muzică pe bune. Alexandra Ușurelu: ,,Prima oară când am urcat pe scenă, am crezut că mă sufoc”

  • Alexandra Ușurelu: „Nu am urcat devreme pe scenă pentru că eram foarte introvertită”
  • Alexandra Ușurelu: „Ceea ce mă inspiră cel mai mult sunt oamenii, oamenii din sala de spectacole”
  • Alexandra Ușurelu: „Un om sărac este acela care nu mai are iubire de dat”

O porție de sensibilitate, delicatețe și muzică pe bune. Pe scurt, la Alexandra Ușurelu, cântăreața care transmite atât de multă emoție în cântecele sale. A dezvăluit câte puțin din temerile ei, a povestit despre bucuria muzicii, despre ce o inspiră, dar și ce i-a dat putere să-și depășească întotdeauna limitele.  

Alexandra Ușurelu: ,,Atmosfera din casa noastră, momentele când tatăl meu ne cânta, m-a făcut să retrăiesc acea stare specială și să-i fac și pe alții s-o simtă.”

Alexandra Ușurelu: ,,Nu am urcat devreme pe scenă pentru că eram foarte introvertită și îmi era teamă de scenă. Abia în timpul liceului, mi-am găsit curajul. Și oricum prima oară când am urcat pe scenă, am crezut că mă sufoc, că nu o să fac față.”

Alexandra Ușurelu, despre întâlnirea cu oamenii: ,,Mi-a dat mult curaj, să văd că oamenii dau mai departe povestea mea

Alexandra Ușurelu: ,,În 2013, mi-am dorit să ofer ceva diferit, să crească concertele mele. În 2014, am avut primul meu concert cu Orchestra simfonică, de acolo dezvoltând ulterior turnee. Până când am reușit să cânt în sălile Teatrelor Naționale și să cânt cu casa închisă. Asta mi-a dat mult curaj, să văd că oamenii dau mai departe povestea mea. Pentru că nu m-am promovat mult la radio sau la televizor. Pur si simplu, am căutat să cânt, să am concerte, să mă întâlnesc astfel cu ei, să merg în casele lor, în orașele lor să cânt și eu au dat mai departe povestea mea.”

Alexandra Ușurelu: ,,Ceea ce mă inspiră cel mai mult sunt oamenii, oamenii din sala de spectacole”

Alexandra Ușurelu: ,,Spuneam mai devreme că eram foarte introvertită atunci când eram mică și aveam unele momente în care, pur și simplu, îmi era teamă să vorbesc în public sau să fiu în aglomerații de oameni. Le evitam, dar le evitam în ideea de a nu fi în centrul lor. Îmi plăcea, bineînțeles, să fiu alături de oameni. Tot timpul mi-au plăcut oamenii și mi-a plăcut să mă înconjor de ei, însă nu am vrut să fiu în centrul atenției și toate aceste sensibilități, mai târziu, au devenit identitatea mea.”

Alexandra Ușurelu: „Majoritatea versurilor sunt scrise de soțul meu după cum mă vede, după cum sunt și cum mă prezint în fața publicului. (…) Ceea ce mă inspiră cel mai mult sunt oamenii, oamenii din sala de spectacole care mă învață mai multe decât cred că aș putea învăța din cărți. Există acest schimb de energii puternic care ne face să avem genele umede la final de concert.”

Alexandra Ușurelu: ,,Un om sărac este acela care nu mai are iubire de dat”

 Alexandra Ușurelu: ,,Chiar am un cântec care se numește chiar așa ,,Teama”, vorbesc acolo despre pădurea noastră de gânduri. Însă, după fiecare concert îmi dau seama că nu am de ce să mă mai tem, realizez ce lucruri frumoase am înfăptuit și toate aceste temeri dispar. Cred că cea mai mare teamă este să nu mă mai pot întâlni cu oamenii și să nu mai am puterea de a le  dărui iubire. Aceasta este diferența între un om bogat și unul sărac. Un om sărac este acela care nu mai are iubire de dat.”

Alexandra Ușurelu: „Oamenii îmi spun, atunci când mă cunosc, la final de concert, că n-am cum să fiu din această lume, că nu există așa ceva. O fetiță chiar mi-a spus la final de concert: Alexandra, tu ești fata care chiar există , tu arăți ca o prințesă și cânți așa ca-n povești!”