Ne promisese, încă de acum vreo jumătate de secol, povestea șoarecilor vrăjiți. Kōbō Abe nu ne-a mai istorisit-o niciodată.
M-am gândit la poveste, auzind că avem un premier mitico-magic, Bo-lo-jan, pe care ar trebui să îl urmăm ca vrăjiți – știe el încotro ne poartă.
Nu-i contrazic pe cei care încearcă să ne convingă – vor fi auzit ei ceva, poate au avut un vis, poate li s-a arătat.
Eu nu-mi schimb călăuza. Tot Kōbō Abe m-a învățat:
„Omul n-are nevoie în viață decât de o hartă. Lumea aceasta e o pădure, o junglă, în care mișună animale sălbatice și insecte veninoase. Trebuie s-o apuci numai pe cărări bătătorite, să treci numai prin locuri în care te afli în deplină siguranță”.