• Nava amiral a marinei ruseşti din Marea Neagră, Moskva – un crucişător cu un echipaj de 510 oameni şi simbol al măreţiei militare a Rusiei – s-a scufundat în timpul unei operaţiuni de remorcare, săptămâna trecută, după ce la bord a izbucnit un incendiu.
  • Eden Sarid, lector la Universitatea din Essex şi expert în legislaţia privind patrimoniul cultural, a declarat că acţiunea Ucrainei este, mai degrabă, menită să ia în derâdere Rusia.
  • Convenţia privind patrimoniul cultural subacvatic prevede că orice sit de patrimoniu trebuie să fie „parţial” sub apă „timp de cel puţin 100 de ani”.

Ucraina a înregistrat epava vasului rusesc Moskva ca „patrimoniu cultural subacvatic”, într-o acţiune descrisă ca fiind, mai degrabă, o „trollare” a Moscovei decât o acţiune bazată pe dreptul internaţional.

„Crucişătorul Moskva a fost nava amiral a flotei ruseşti şi a devenit numărul 2064 în registrul patrimoniului cultural subacvatic al Ucrainei”, a scris Ministerul Apărării din Ucraina pe pagina sa de Facebook.

Nava amiral a marinei ruseşti din Marea Neagră, Moskva – un crucişător cu un echipaj de 510 oameni şi simbol al măreţiei militare a Rusiei – s-a scufundat în timpul unei operaţiuni de remorcare, săptămâna trecută, după ce la bord a izbucnit un incendiu. Ucraina a susţinut că trupele sale au fost în spatele atacului şi au tras rachete care au scufundat nava – în timp ce Moscova a declarat că explozia muniţiei din interiorul navei a provocat incendiul.

Recomandări

CINE VA FI PREȘEDINTE?
SUA LANSEAZĂ ICBM
GÂNDURILE LUI CRISTOIU
SWIFT ÎNDEAMNĂ LA VOT
GÂNDURILE LUI CRISTOIU
AI GRIJĂ DE COPIL

Eden Sarid, lector la Universitatea din Essex şi expert în legislaţia privind patrimoniul cultural, a declarat pentru Politico că acţiunea Ucrainei este, mai degrabă, menită să ia în derâdere Rusia.

„Ei trollează Rusia”, a spus el. „Aceasta este o parte din povestea pe care Ucraina o scrie … despre modul în care s-a opus invaziei ruseşti – iar acest lucru devine parte din poveste atunci când este vorba de patrimoniul cultural”.

Convenţia privind patrimoniul cultural subacvatic prevede că orice sit de patrimoniu trebuie să fie „parţial” sub apă „timp de cel puţin 100 de ani”.