• R. Szekely: Elevul trebuie, în primul rând, să fie în competiție cu versiunea lui de ieri.
  • Competiția școlară îi motivează pe elevi , dar, în același timp, provoacă stres și anxietate.
  • Specialiștii recomandă un echilibru între competiție și sprijin emoțional.

Competiția poate motiva elevii să atingă noi performanțe, însă poate avea și efecte negative. Pentru unii, concurența stimulează ambiția și dorința de autodepășire, iar pentru alții, presiunea de a fi mai bun decât
ceilalți provoacă anxietate și stres.

Studiile arată că felul în care competiția este încurajată sau gestionată de profesori și părinți face o diferență semnificativă.

Specialiștii recomandă ca școlile să promoveze un mediu în care fiecare elev să fie valorizat pentru efortul și progresul său, nu doar pentru rezultatele obținute.

Recomandări

ROMÂNII SE TEM DE EȘEC
GATA DE RĂZBOI?
A ATINS O COARDĂ SENSIBILĂ
MANDAT DE ARESTARE
APEL MISTERIOS
CADOURI PRIETENEȘTI

Ce măsuri luăm când elevii sunt afectați negativ de competiție?

„Cred că trebuie să privim competiția din ambele unghiuri, are și latura sănătoasă. Adică o competiție sănătoasă este una în care apreciem și rezultatul obținut, pentru că merită răsplătit un efort de învățare, merită răsplătit inclusiv la nivel de competiție între copii. Însă partea cea mai valoroasă a competiției este atunci când competiția este cu tine însuți. Adică elevii trebuie dirijați înspre a fi în competiție cu varianta lor de ieri, să devină din ce în ce mai buni.

Noi avem tendința în sistemul românesc de învățământ să-i convingem pe elevi că trebuie să fie cei mai buni. Asta este întotdeauna o chestiune relativă. Cel mai bun dintr-un grup, cel mai bun dintr-o clasă, dintr-o școală, cel mai bun pe o disciplină. Și nu ține întotdeauna doar de tine progresul și rezultatul în situația respectivă. 

Ori, dacă îi dirijăm înspre o competiție în care ei se uită la cât de buni sunt acum, care este zona lor de confort, unde se simt bine și unde performează. Să le dăm o provocare care să-i ducă puțin mai departe, să vadă ei că sunt mai buni decât ieri, că fac ceva mai bine decât ieri, genul ăsta de competiție este benefică, pentru că nu-i plafonează. Le dă un obiectiv foarte clar pe care îl pot controla.

Atunci când eu sunt în competiție cu mine însumi, știu cât efort să pun ca să devin mai bun decât ieri. Dacă sunt în competiție cu mulți alți copii sau tineri și doar asta contează, resursele mele s-ar putea să fie foarte diferite de ale lor și atunci competiția este cumva denaturată.

Dacă ne uităm la inechitatea din sistemul românesc de învățământ, să le cerem copiilor să intre în competiție cu toți ceilalți este complet nedrept. Șansele pe care ei le au la învățare sunt diferite, resursele materiale pe care le au sunt diferite și atunci competiția devine nesănătoasă.

Când noi apreciem la un elev doar nota, doar rezultatul, îl demotivăm. Este unul dintre cele mai puternice bariere psihologice pentru un copil care vrea să învețe. Pentru că, practic, îi spui oricât te vei chinui, nu vei fi cel mai bun. Și dacă nu ești cel mai bun, nu contează”, declarat Radu Szekely, expert în educație, pentru Aleph News.

Care sunt cele mai eficiente metode prin care competiția este abordată pozitiv?

„Concentrându-se direct pe elevul care merită a fi laudat și nu în comparație cu ceilalți. Ce se întâmplă de obicei este că cei buni care au rezultate sunt dați ca exemplu. Și în general copiii care chiar dacă învață și progresează, li se spune, Bravo, ai învățat, dar uite, în curând ar putea să fii ca X, care este mult mai bun.Sau uite, Mihăiță învață, tu nu reușești. 

Concentrându-ne direct pe rezultatul unui elev, fără să îl comparăm cu ceilalți, reușim de fapt să îi motivăm și să îi facem să fie în competiție cu ei. Și atunci când vorbim de învățare vizibilă, conceptul pe care îl introduce John Hattie, tocmai aici este avantajul, că elevul vede în comparație cu el că a învățat. Știe că a progresat și este lăudat pentru progres, ci nu pentru comparația cu ceilalți.

Evident, și asta are un rol. În momentul în care noi creăm un podium, este aspirațional pentru mulți copii. Adică se gândesc că într-o zi poate vor ajunge și ei pe acel podium. Dar nu ar putea să fie obiectivul învățării, ajungerea pe podium”, a declarat Radu Szekely, expert în educație, pentru Aleph News.

Citește și