- Profesorul Lazăr Vlăsceanu a fost unul dintre cei mai de seamă sociologi ai educației din România, cunoscut pentru contribuțiile sale deosebite în domeniu.
- Lazăr Vlăsceanu a fost membru al Comisiei Prezidențiale pentru analiza și elaborarea politicilor din domeniile educației și cercetării, condusă de Mircea Miclea, care a publicat raportul „România educației, România cercetării” în 2007.
- El a absolvit Universitatea din București în 1970, obținând diploma în Filosofie (Pedagogie), și a urmat doctoratul în Sociologie la London University, Institute of Education, obținând diploma în 1976.
A murit Lazăr Vlăsceanu, unul dintre cei mai de seamă sociologi ai educației din România. Deținător al unui doctorat obținut la London University, Institute of Education, în 1976, el a fost un intelectual de marcă, autor a numeroase volume și cercetări în domeniul educației. Vlăsceanu a fost recunoscut pentru contribuția sa deosebită, inclusiv pentru selecția textelor și studiul introductiv la lucrarea „Basil Bernstein, Studii de sociologia educației”.
Lazăr Vlăsceanu s-a stins din viață „după o suferință pe care a îndurat-o cu demnitate și cu voința lui de campion de a învinge boala”, anunță fostul ministru al Culturii Ionuț Vulpescu.
„S-a stins din viață, după o suferință pe care a îndurat-o cu demnitate și cu voința lui de campion de a învinge boala, profesorul Lazăr Vlăsceanu. Am fost prea apropiați ca să spun aici ce a însemnat Lazăr Vlăsceanu pentru mine și pentru familia mea. De altfel, ca un om de știință veritabil, nu prea agrea emoțiile și impresionismele. Pentru el munca era mereu acțiune. Pe scurt, Lazăr e primul mare profesor pe care l-am întâlnit, în casa copilăriei și a părinților mei și e unul din ultimele modele care vor rămâne vii chiar și după moartea lor aparentă”, scrie fostul ministru Ionuț Vulpescu pe pagina sa de Facebook.
„Lazăr era omul proiectelor și credea în triumful vieții. Un sociolog uriaș, un profesor-emblemă pentru Universitatea București, un creator de școală, un umanist, un reformist incurabil. Cartea lui despre «Modernitatea românească» este excepțională în înțelegerea României, cu virtuțile și mai ales slăbiciunile și limitele noastre, instituționale și umane. A condus vreo 20 de ani Biroul de la București al Centrului European pentru Învățământul Superior, CEPES-UNESCO. Nu o să uit niciodată discutiile din biroul lui, de la Palatul Kretzulescu. Deloc întâmplator, după plecarea lui Lazăr s-a închis și Centrul. A fost un om-instituție. Lazăr Vlăsceanu nu a fost însă nici membru al Academiei și nici ministrul Educației, deși într-o lume normală ar fi trebuie să fie”, scrie Vulpescu.
„Pe lumea cealaltă, unde ne vom reîntâlni și unde probabil vom sta mai mult împreună cu cei care ne-au iubit și pe care i-am iubit, oricum nu contează nicio funcție. Și nimic din zbaterile lumii de aici. A murit Lazăr și, odată cu el, unul din artizanii lumii mele. Dar pentru cei care l-au cunoscut cu adevărat pe Lazăr vor rămâne imaginile optimismului său special, umorul contagios și exigența școlii și a vieții. Lazăr a fost un european născut undeva la țară, la Dobra, în Dâmbovița. Ulița lui, care e și a mea, a fost de fapt, un bulevard al spiritului. Un mare pedagog al acestei țări și-a terminat azi ultima sa lecție pământească. În primul rând pentru Anuc, fata lui mult dorită și iubită, prin care a (re)descoperit, așa cum spunea, feminitatea, pentru doamna profesoară Mihaela Vlăsceanu, dar și pentru cei care l-au cunoscut cu adevărat, glasul lui Lazăr nu se va stinge niciodată și nu va fi doborât de nicio boală. Drum bun, Lazăr! Îți mulțumesc pentru tot, pentru timpul petrecut împreună, pentru planuri și oameni, generozitate și viață. Dumnezeu să te ierte și să te odihnească în pace!”, a încheiat Ionuț Vulpescu.
Cine a fost Lazăr Vlăsceanu
Lazăr Vlăsceanu a fost una dintre figurile cele mai proeminente în domeniul sociologiei din România, având o carieră bogată ca profesor și cercetător la Catedra de Sociologie a Universității din București, pe care a condus-o. De asemenea, el a îndeplinit funcția de director adjunct al Centrului European UNESCO pentru Învățământul Superior (UNESCO-CEPES) între anii 1992 și 2007. Contribuțiile sale nu se opresc aici – Vlăsceanu a avut și roluri importante în administrarea sistemului de învățământ superior, fiind secretar de stat responsabil pentru management și politică de dezvoltare. Totodată, a activat în calitate de prorector în domeniile managementului financiar al universității și al serviciilor pentru studenți, precum și în elaborarea programelor educaționale.
El a fost membru al Comisiei Prezidențiale pentru analiza și elaborarea politicilor din domeniile educației și cercetării, condusă de Mircea Miclea, care a publicat raportul „România educației, România cercetării” în 2007. Acest raport a servit ca bază pentru Legea educației nr. 1/2011. Vlăsceanu a publicat ultimele volume „Educație și putere. Sau despre educația pe care încă nu o avem” în 2019 și „Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă” în același an, ambele la editura Polirom. El a absolvit Universitatea din București în 1970, obținând diploma în Filosofie (Pedagogie), și a urmat doctoratul în Sociologie la London University, Institute of Education, obținând diploma în 1976.