- Ruxandra a absolvit Princeton cu summa cum laude, iar bursa i-a acoperit taxele de studiu, cazarea și masa.
- La Casa Albă, a analizat efectele inteligenței artificiale asupra comunităților vulnerabile, de la discriminarea algoritmică la dezinformare.
- A fondat un proiect educațional în Hawaii și, prin VSSIA, îi ajută pe elevii români să găsească oportunități educaționale.
Ruxandra Iosif provine dintr-o familie modestă din comuna Berceni, județul Prahova, și a ajuns la Princeton, una dintre cele mai selective universități din lume. Tatăl ei era șofer de TIR, mama lucra în domeniul menajului, iar părinții s-au mutat la oraș pentru a-i oferi acces la școli mai bune.
În anul în care a fost admisă, doar trei studenți din România au intrat la Princeton, în condițiile unei rate de admitere de aproximativ 2% pentru candidații internaționali. Ulterior, Ruxandra a lucrat la Casa Albă pe teme de inteligență artificială și a fondat un proiect educațional în Hawaii.
La Princeton, a absolvit cu summa cum laude, o medie generală de 3,8 și o medie departamentală de 4,0. A urmat și trei specializări secundare: Istorie, Antreprenoriat și Studii de Mediu. Pentru a putea participa constant la cinci sau șase cursuri pe semestru, a primit aprobarea specială a decanului.
La Casa Albă, Ruxandra a analizat efectele inteligenței artificiale asupra comunităților vulnerabile. Printre temele abordate s-au numărat discriminarea algoritmică și dezinformarea.
Prin proiectul Princeton Pono Pathways, studenții au învățat de la liderii comunității native din Hawaii despre istoria anexării și lupta pentru pământuri. Inițiativa a pus accentul pe înțelegerea experiențelor comunității locale.
Drumul Ruxandrei nu a fost lipsit de obstacole. În clasa a IX-a, când s-a transferat de la matematică-informatică la filologie-engleză, directorul școlii a fost reticent. Potrivit relatării sale, filologia era catalogată drept „clasa de proști”, iar unii au presupus că nu face față profilului real.
Experiența a fost dureroasă, dar Ruxandra nu a renunțat la planurile sale. S-a pregătit în paralel pentru admiterea la Drept mai bine de doi ani, fără să știe exact unde o vor duce aceste eforturi.
Ruxandra vede în acest episod și o diferență între mediile educaționale pe care le-a cunoscut. Spune că, în România, ideile neobișnuite pot fi întâmpinate cu scepticism, iar elevii care își propun un traseu diferit se pot confrunta cu prejudecăți. În Statele Unite, reacția colegilor la o idee nouă era, în experiența ei, alta: „Ce tare! Te-ai apucat deja? Care este planul tău?”.
Grijile legate de costurile studiilor au fost înlăturate de sprijinul financiar oferit de Princeton. Bursa i-a acoperit taxele, cazarea și masa, iar primul bilet de avion i-a fost rambursat. Ruxandra spune că, pentru familia ei, studiile în America au fost mai sustenabile financiar decât o facultate în alt oraș din România.
Experiența acumulată este folosită acum pentru a sprijini alți elevi. Prin VSSIA, Ruxandra îi ajută pe tinerii români să identifice oportunități educaționale și îi încurajează să transforme sprijinul primit în ajutor oferit mai departe. Parcursul său aduce în discuție atât accesul la burse și informații, cât și rolul sprijinului oferit unui elev care își dorește un traseu diferit.
