Adrian Cioroianu: „Școlile trebuiau să se deschidă. Ce facem din copii? Persoane închise în casă, care să se teamă, sau cetățeni?”

  • Campioana olimpică Ana Maria Brânză mărturisește cum a fost să facă pauză de la jobul său permanent, scrima.
  • Adrian Cioroianu, Ambasadorul României la UNESCO, vorbește despre crize și schimbări care au avut loc de-a lungul istoriei.
  • Cornel Ilie, membru al trupei Vunk, povestește despre muzică în vremea pandemiei.

Ana Maria Brânză

Vlad Craioveanu: Cine este Ana Maria Brânză. A câștigat 14 turnee. A cucerit 20 de medalii, medalia de aur. Îți mulțumesc că ai acceptat invitația!

Ana Maria Brânză: Mulțumesc pentru invitație!

Vlad Craioveanu: Te-ai pregătit, te-ai antrenat? Cum a fost perioada?

Ana Maria Brânză: Nu, a fost grea. Șomez. Scrima este considerată sport de contact. Nu am avut voie în sală. Am rămas acasă. Ne-am menținut programul. Un an de zile este mult. Mai am un an de zile în care pot să mă bucur de scrimă.

A fost că un dar 3 luni de zile acasă. Eu și soțul meu ne-am dat seama că trebuie să ne gospodărim singuri. Chiar ne-am cunoscut. Din luna mai, când s-au ridicat restricțiile, am aflat că sunt slabe șanse să mai avem competiții. M-am operat la genunchi și am stat 3 luni de zile în pat. Am mai avut probleme cu încheietura mâinii acum 10 ani. Deși am început antrenamentele, mai am de tras.

Vlad Craioveanu: Mi se pare absurd. Fotbalul este mult mai de contact. Voi aveți măști.

Ana Maria Brânză: În România, nu vin spectatori la spectacolele de scrimă

Ana Maria Brânză: Noi spectatori nu avem din principiu. Nu vin. Ungaria, Franța, Germania… acolo vin spectatori. Nu e cazul la noi.

Vlad Craioveanu: Noblețea sportului pe care îl practici este de respectat. Și tenisul este elegant.

Ana Maria Brânză: Ești singurul fan, te așteptam.

Vlad Craioveanu: Cum te antrenezi, te ajută și soțul?

Ana Maria Brânză: Stăm la curte, cel mai mult a avut de suferit parchetul. Pentru 2 sportivi. Sunt zile în care nu am chef, dar vin colegele mele și îmi spun să mă ridic, să muncesc.

De curând am început să reiau antrenamentele nu în sala, ci pe terenul de fotbal. Mereu mă gândesc: pentru ce? De fiecare dată este competiția.

Vlad Craioveanu: Tu când te-ai dus la sala de scrima, ai anticipat că vei ajunge atât de mare?

Ana Maria Brânză: Am ajuns din pură întâmplare. Un an de zile am mers la terenul de tenis, făceam trăznăi, nu am învățat nici macar serviciul. La scurt timp, părinții mi-au spus că singura opțiune rămâne scoală, apoi a venit fratele meu plin de entuziasm de la fotbal dacă mă lasă pe mine la sala de scrimă.

Am insistat să merg la acea sala. Toți copiii, bine… de fapt, erau adulți, i-am văzut pe toți cum se antrenau și am rămas acolo. Primul meu antrenor Silaghi, un antrenor cu o răbdare ieșită din comun. Omul potrivit care mi-a canalizat energia. Tot ce îmi doresc este timp.

Vlad Craioveanu: Să zică lumea că showul asta nu are performanță. Este lângă mine performanta Ana Maria Brânză. Eu, când m-am apucat de sport, mi s-a spus că sunt 2 opțiuni: ori mă apuc de sport, ori de scoală. Putem să le combinam ?

Ana Maria Brânză: Sunt dovada vie că poți combina sportul cu școala

Ana Maria Brânză: Cred că sunt dovada vie. Părinții m-au condiționat. Scrima pentru mine era joaca mea favorită și scoala era jobul meu. Când m-am mutat la Craiova, mi-am lăsat părinții și m-am mutat acolo.

Să vezi trai pe mine că fac ce vreau. Eram prima generație. Să vezi distracție, dar nu a fost. Dacă la ședințele din București se ducea mama, acolo se duceau în gașcă. Nimic nu este mai periculos pentru un sportiv de performanță să se vadă un campion.

Vlad Craioveanu: Ce ai făcut la prima medalie?

Ana Maria Brânză: Am câștigat la 13 ani titlul de campion național. A fost în Craiova. Domnul Radu Silaghi a spus că sunt pregătită, dar m-am clasat pe ultima.

Mama mea a spus că dacă întorc clasamentul invers pot să fiu vice-campionă.

I-am promis antrenorului că o să câștig anul următor și așa a fost. Când am primit acel tricou de campion am intrat în sală și eram foarte mândră de mine.

Nu mai era nimeni ca mine. A fost atitudinea potrivită. Când am auzit imnul României, m-am emoționat. Toată lumea te întreabă ce simți când ești acolo. Nu mai simți nimic.

Vlad Craioveanu: Am avut și eu niste performanțe pe media și nu am simțit nimic…

Ana Maria Brânză: Când cobori de podium se termină tot. Deci trebuie să nu lăsăm loc de interptetare, trebuie să demonstrăm că merităm. Acum nu mai trebuie să demonstrez, dacă mă retrag aș fi nerecunoscătoare.

Vlad Craioveanu: Nu știu cine spunea că dacă descoperi că ai un talent trebuie să îl faci până mori. Cum te vezi peste 5 ani?

Ana Maria Brânză: Pentru mine sunt importante toate medaliile, dar cea mai importantă medalie este următoarea

Ana Maria Brânză: Îmi este greu să spun. Vreau să mă văd mâine la recuperare. Am obiective mici. Trebuie să mă agăț de ceva. Trebuie să mă agăț de obiective mici.

O să fiu în continuare mămica lui Duras, care este câinele meu. De fiecare dată, toți mă întreabă care este cea mai importanta medalie pentru mine.

Pentru mine sunt toate, dar cea mai importantă este următoarea. O să fie un moment în care nu o să mai spun asta. Nu cred că poți să te aștepți să ai niste trăiri.

Vlad Craioveanu: Ai simțit că nu mai poți? Care a fost cel mai greu moment?

Ana Maria Brânză: Din punct de vedere medical, în 2010, când aveam dureri insuportabile la mana. Nimeni nu a spus nimic. Am fost și în străinătate. Toată lumea voia să mă taie. Când nu am un diagnostic nu vreau. Toată lumea îmi spunea că pot trai fară scrimă, dar eu nu pot.

Doctorul din Mehedinți m-a făcut bine. Am reușit la o probă individuală să ne batem joc de șansa noastră. Noi cunoșteam foarte bine adversarele, fiecare a vrut să facă puțin mai mult. Am suferit extrem de mult. Toți au spus că ne-am bătut joc. Colegele mele au vrut să se retragă și eu m-am trezit cu un nou antrenor și alte colege. Domnul Octavian Zidaru a fost noul meu antrenor.

Ana Maria Brânză: Pot să trăiesc din scrimă. Am 20 și ceva de ani în spate

Vlad Craioveanu: Sportul are multe sacrificii, dar este renumerat?

Ana Maria Brânză: Nu pot să zic că mi-am luat mașină. Am o casă decentă. Pot să trăiesc din scrima. Am 20 și ceva de ani în spate. Am prins momente bune în cariera mea.

Uitându-mă la alte sporturi, da, sunt frustrată. Fiind copiii, nu înțelegeam de ce am un costum galben și adidașii lipiți cu scoci, iar adversarul meu avea costumul alb. Cum îi explici tu asta unui copil? Mă gândeam mereu „lasă că o să am și eu un costum alb”.

Vlad Craioveanu: Da, ai o garderobă. Ai o carte preferată, un film?

Ana Maria Brânză: Am avut foarte mult de suferit. Sportivul are nevoie de validare. Omul are nevoie de atenție. Anei îi place foarte mult să viseze. Eu am rămas blocată la Titanic. Am scris o carte dedicată copiilor.

Vlad Craioveanu: Ai crescut în Rahova…

Ana Maria Brânză: Eu și soțul meu am trăit pe aceeași strada. Am trăit și în Craiova. Eu nu am văzut săbii pe străzi așa cum se spune la televizor.

Vlad Craioveanu: Cine taie pâinea în casa. Tu sau soțul?

Ana Maria Brânză: Facem amândoi. El gătește, eu mă calific la spălat vase. La noi femeile nu gătesc.

Vlad Craioveanu: Am să-i dau o grisină. Vreau să ne duelam.

Ana Maria Brânză: Da, eram în liceu.

Vlad Craioveanu: Să vedem de câte ori îmi nimerești mâna. Din 3 încercări. Mulțumesc!

Ana Maria Brânză: Medalia la final.

Vlad Craioveanu: La tine când o să sperăm că o să câștigi, o să câștigi.

Ana Maria Brânză: Nu e musai. Sperăm să ni se deschidă sălile la un moment dat.

Vlad Craioveanu: Daca ne vede cineva de la Federație, cred că ei ne deschid.

Ana Maria Brânză: Nu, nu ei.

Vlad Craioveanu: Dacă mai accepți, după primele competiții, o să fii aici.

Ana Maria Brânză: Pe cuvânt de branzica.


Adrian Cioroianu

Vlad Craioveanu: Probabil ești cu ochii pe mine. Mai avem un invitat în seara asta: Adrian Cioroianu. Bună seara! Este o onoare.

Adrian Cioroianu: Mulțumesc. Bună seara!

Vlad Craioveanu: Sunteți istoric, cum ați trăit istoria ultimelor luni?

Adrian Cioroianu: Mă uitam la doamna Brânză. Și, din păcate, și noi am fost într-o pauza competițională. Aceasta închidere nu ne-a ajutat foarte mult. Am avut videoconferință.

Activitatea UNESCO s-a bazat pe conferințe, dar rezultatele nu au fost chiar așa de bune. Nu îmi imaginam că lumea noastră se poate închide așa de ușor.

Diplomația, nici arta, nu sunt compatibile cu această izolare. Diplomația se bazează pe contactul direct. Sporturile de contact, cum spunea doamna Brânză.

Vlad Craioveanu: Ce părere aveți despre vestele galbene de la Paris?

Adrian Cioroianu: Vestele galbene sunt semnele unei nemulțumiri. De o inegalitate care a crescut de la deceniu la deceniu. Noi trăim mai bine decât părinții noastri, care sunt deja pensionari. În Franța nu este așa. Sunt oameni care lucrează și băț pasul pe loc.

Adrian Cioroianu: Manualele de istorie sunt bune, însă nu ai timp să-i spui copilului o poveste frumoasă cu o oră de istorie pe săptămână

Vlad Craioveanu: Ce lucruri ar trebui modificate în manualele de istorie, că nu au fost prezentate corect. Lucruri de genul că Ștefan cel Mare nu i-a bătut chiar așa de mult pe turci?

Adrian Cioroianu: Manualele de istorie sunt bune. Problema este alta: imaginează-ți că tu ai o ora pe săptămână. Problema este numărul mic al orelor de istorie. Copilul înnebunește, nu ai timp să îi dai senzația copilului că este o poveste frumoasa. Sunt 2 fete ale monedei: poți să spui că Ștefan cel Mare a fost biruitor sau poți să spui că a fost. Asta e problema mea, că orele sunt insuficiente.

Vlad Craioveanu: Vi se pare corect că școlile au fost deschise?

Adrian Cioroianu: Școlile trebuiau să se deschidă. Ce vrem să facem din copii, persoane închise în casă, care să se teamă sau cetățeni?

Adrian Cioroianu: Trebuiau să se deschidă. Respect și deciziile părinților. Nu mă pricep. Cred că școlile trebuiau să înceapă. Este vorba ce facem din copii: facem persoane închise în casa care să se teama sau facem niste cetățeni?

Vlad Craioveanu: Ce ați introduce în manualele de istorie?

Adrian Cioroianu: Îmi faceți un compliment. Manualele alternative nu au fost decizia mea. Sunt autor la un singur manual, care nu a fost vândut bine. Manualul nu era rău. Era un manual în spiritul anului de atunci. Al nostru de la București era puțin mai clasic.

Ideea de alternativ înseamnă plus-minus. Numele corect este de „manuale opționale”. Profesorii și elevii să poată alege… Ce aș baga… nu mai am imaginea foarte concreta. Dacă ar fi și dacă aș avea un canal de comunicare, aș dori să mai pun încă o oră de istorie. Istoria ferește de panică.

Vlad Craioveanu: Care este stadiul Roșiei Montane sau ansamblului de la Târgu Jiu?

Adrian Cioroianu: Sunt 4 dosare. Cel mai avansat este Roșia Montana, care în luna iunie anul acesta urma să fie o întrunire, într-un oraș din China. Trebuia să intre în patrimoniul UNESCO, dar nu a mai avut loc întâlnirea. Când vă fi următoarea întrunire, care va fi anul viitor, sigur va intra.

Al doilea este dosarul Brâncuși. Specialiștii l-au lucrat la un alt nivel. A fost depus în ianuarie, în 2018. Anumite țări au legat o serie de rezervă, nu au legătură cu Constantin Brâncuși.

S-a luat decizia ca aceste dosare să fie analizate. Experții de la patrimoniul mondial voiau să facă o vizita, s-a amânat din cauza pandemiei. Cu siguranță se va rezolva.

Un al doilea dosar este cel al Tarafului de Muzică. Este un dosar depus anul trecut. Ședința trebuie să aibe loc în Jamaica. Nu este vorba de noi, ci de experți. Dosarul este bine făcut, dar sunt rezervat în privința asigurărilor că această întrunire va avea loc.

Vlad Craioveanu: Macar este în standby.

Adrian Cioroianu: Da. Sunt multe domnișoare interesate de ie. Dosarul este în lucru. Vestea bună este că deja de un an de zile se lucrează serios și în viitorul apropiat dosarul vă fi depus.

Anul acesta parcă a fost blestemat. Eu aveam un grafic, dar se pare că nu s-a realizat. Acest dosar vă fi pus în colaborare cu Republica Moldova. Acestea sunt cele 4 dosare.

Tradiția crește a cailor lipițani. Tradiția oieritului din Romania va intra în patrimonul UNESCO. Nu există numai în România, fostele granițe, limesul roman, frontiera romana care trece și prin Rommania de azi toate sunt în așteptare pentru UNESCO. De regula poți să mergi cu 2 dosare. Daca ai noroc, intra. Avem un patrimoniu formidabil.

Adrian Cioroianu: Aș fi vrut să trăiesc la sfârșitul secolului XIX”

Vlad Craioveanu: Din ce moment, în ce an ați fi vrut să trăiți?

Adrian Cioroianu: Cred că suntem în cea mai buna periodă ever. Mi-aș alege sfârșitul secolului 19. Progresul a fost național. Romania a ars etape. Nu am nostalgia pentru perioada interbelica.

Vlad Craioveanu: Ca personaj istoric, care este mai fascinant?

Adrian Cioroianu: Toate. De câteva luni, când Franța a fost închisă, am început să scriu un scenariu dintre Regina Maria și Ecaterina Teodoroiu. Ecaterina Teodoroiu este un personaj mai puțin cunoscut.

Sunt complexe amândouă, ar merita un film. Ați văzut ce frumoase sunt filmele britanice. La ei, englezii de astăzi fac ceea ce făcea Romania în timpul comunismului. Au un program.

Toți romanii au impresia că îl stiu pe Mihai Viteazu, că l-au văzut pe Amza Pelea. Realitatea bate ficțiunea. Istoria este atât de completă că nu ai nevoie să faci ficțiuni. Dacă respecți adevărul, nu ai nevoie să fabulezi.

Vlad Craioveanu: Mulțumesc! Vă mai aștept.


Cornel Ilie

Vlad Craioveanu: Bună seara! Îl avem invitat pe Cornel Ilie. Cum au fost lunile de pandemie? Pare o întrebare clasică…

Cornel Ilie: Am scos melodii, nuvele pentru mine. Îmi place să scriu. Am scris și cântece. Unul se lansează mâine de dimineață. M-am căutat pe mine, cine sunt eu. O făceam și înainte.

Am mai stat de vorba și cu alți prieteni din alte trupe. Stăteam în iarbă cu picioarele goale, nu mă uitam la știri să nu intru în panica. A fost bine. Am găsit o parte buna în povestea asta. Am găsit niste nuanțe în mine. Mă simt mai viu. Sunt într-un moment foarte bun al vieții mele. Am avut timp și spatiu.

Vlad Craioveanu: Din ce trăiește un muzician când nu mai are concerte? La tine a fost norocul că tu ești un om mare și ai trăit din propriile economii.

Cornel Ilie: Nu la artiști este problema, ci la cei care lucrează pentru noi. Eu pot să-mi iau chitara și să cânt pe străzi

Cornel Ilie: Nu este vorba numai de concerte. Norocul a fost că îmi scriu singur muzica. Drepturi de autor. Pot să îmi iau chitara să cânt pe străzi. Noi mai putem să ne facem meseria.

Mergem pe stradă și cântăm. Să ne ducem mai departe povestea. Acolo este problema, la cei care lucrează pentru noi. Nu la artiști este problema. Cunosc oameni care și-au vândut din casă. În momentul ăsta, când apar greutățile, se cern: cei care au făcut din pasiune sau nu.

Vlad Craioveanu: Este o calitate să fii tu și să fii true, în meseria asta?

Cornel Ilie: Sunt două tipuri de artiști. Eu am încercat să fiu sincer cu mine. Uneori mă gândesc „bai, dar ce a fost în capul meu atunci?”. Pe termen scurt aduc niște avantaje. Măcar știu ce e în capul meu.

Vlad Craioveanu: Ai un blog, sCORNELi.

Cornel Ilie: Da, de la a scorni. Este un spațiu în care pot să mă exprim atunci când două strofe sunt prea puțin. Este un spațiu propriu. Blogul nu are rol de a mă plasa că sunt blogger. Este o căsuță a mea.

Vlad Craioveanu: Dacă nu ai fi făcut muzică, ce ai fi făcut?

Cornel Ilie: Îmi place să scriu, să regizez, să povestesc ceva.

Vlad Craioveanu: Cred că avem ceva de la regie. Cum a fost primit de public?

Cornel Ilie: Am spus adevărul și despre povestea noastră. Vorbim despre experiențele din spatele scenei. Este o poveste interesantă și despre politică. Documentarul este despre noi. Despre fiecare român care face ce îi place. Sunt oameni care nu ne plăceau și au început să ne placă. Au văzut acel documentar. Au fost oameni care au plecat din sală. Dacă te uiți, o să știi exact unde e.

Cornel Ilie: Am făcut compromisuri ca să ajung unde sunt, dar nu am abandonat principiile

Vlad Craioveanu: Ai făcut compromisuri să ajungi unde eșți?

Cornel Ilie: Poate am făcut, dar ce înseamnă compromis? Sigur am făcut, dar nu am abandonat principiile.

Vlad Craioveanu: Haterii cu ce te atacă?

Cornel Ilie: Sunt mai multe. Că nu am fost la concert, că suntem o trupă pop, dar noi suntem o trupă rock . Cu asta cred că cel mai mult sau că poate nu le place de mine.

Vlad Craioveanu: Ai fost adeptul duetului. Ai ales pe cineva? A fost hit. Fac trimitere după Antonia. Există perioada după Antonia să mai faci un duet?

Cornel Ilie: Cu Andra, Lidia Buble. Am mai cântat cu foarte multă lume.

Vlad Craioveanu: Cauți pe cineva cu care nu ai cântat?

Cornel Ilie: Da, din underground, dar au refuzat. Principiu greșit.

Vlad Craioveanu: Ăsta e cursul firesc. Te mai aștept și cu alte ocazii.

„Ochii pe mine!, cu Vlad Craioveanu” LIVE acum pe www.alephnews.ro

„Ochii pe mine!, cu Vlad Craioveanu” LIVE acum pe www.alephnews.ro

Publicată de Aleph News pe Miercuri, 23 septembrie 2020