- Revista TIME a desemnat anul 2020 ca fiind cel mai prost din istorie
- Articolul lui Stephanie Zacharek, critic de film, descrie cele mai rele părți ale anului, dar și momentele de optimism
- „Dacă 2020 ar fi fost un film distopic, probabil l-ai închide după primele 20 de minute”, scrie criticul.
Coperta revistei TIME este grăitoare: anul 2020 este tăiat cu două linii mari și roșii, iar titlul lui Zacharek anunță: „Cel mai rău an din istorie”
Advertisment
Într-un articol, Stephanie Zacharek, critic de film din New York, spune ”povestea unui an pe care nu ai vrea sa-l mai trăiești”
„Dacă 2020 ar fi fost un film distopic, probabil l-ai închide după primele 20 de minute. Anul nu a fost plin de suspans, ca o ficțiune despre apocalipsă. A fost definit de durere, pe lângă faptul că a fost îngrozitor de plicticos, rutina zilnică întorcându-se împotriva noastră”, scria Zacharek.
Recomandări
Aceasta ține cont de faptul că ani asemănători au mai existat, mai ales la începutul și mijlocul secoului trecut, dar că cei care au trăit prin pandemia din 1918, criza din 1930 și ororile celor 2 războaie au astăzi mult peste 80 de ani.
COVID-19 este considerat vârful problemelor.
„Neajutorarea și-a întâlnit geamănul malefic, un partener răufăcător care i-a potențat puterile: izolarea. În martie, cele mai mari orașe ale Statelor Unite au intrat în lockdown. (…) Cei care nu au putut să își păstreze locul de muncă, au rămas fără mijloace să își plătească chiria, ratele sau să își hrănească familiie”. Criticul de film a relatat cum foametea a redevenit un subiect actual, chiar și în țări civilizate, iar părinții și-au asumat responsabilitatea de a-și educa copiii acasă.
Criticul a mai menționat și situația tensionată din SUA, uciderea lui George Floyd inflamând mișcările rasiale din America. „Ne-a reamintit cât de des, pe parcursul istoriei, oamenii de culoare au avut de suferit nedreptăți, fără drept de apel sau posibilități de a schimba situația”, scrie Zacharek.
„Am învățat multe în 2020, dar ce exact?”, întreabă autoarea. „Am învățat ce este important. Ne-am jucat cu cei mici și-am ascultat. (…) În orașele în care ne-a fost permis să ieșim pentru urgențe, exerciții fizice și plimbări rapide, ne-am agățat de aceste momente. Ce norocoși eram să putem face și atât! În suburbii oamenii au ales să facă ture cu mașina la apus sau să se plimbe pe un traseu de munte, unde și-au dorit mereu să meargă. (…) Vara a fost predominată de vin rose călduț în pahare de plastic, dar era un privilegiu de care nu ne puteam bucura înainte și depre care, câteva luni mai devreme, nu eram siguri că îl vom avea”.
Autoarea concluzionează că ”americanii sunt în mod inerent optimiști” iar acest lucra i-ar putea salva.
Partenerii noștri